”O, Dante, plecăm spre Paradis?”, ”Promisiune Electorală”, Un om – mii de stele … !

[Balaj Radu-Alin]

Un final de Octombrie 2020 când mai însorit, când mai mohorât și un început de Noiembrie 2020 destul de blând cu dimineți și nopți doar ceva mai răcoroase. Frunzele ruginii ale marilor arbori și ale pomilor fructiferi se scutură încețișor rând pe rând prilejuind stările de visare și de nostalgie specifice toamnei. Mica vegetație se încăpățânează să reziste și ignoră încă semnele anotimpului. Chiar și câte un boboc de trandafir sau de hibiscus siriacus erupe, deși evidențele îi contrazic. Vrăbiuțele și turturelele sunt cam bulversate, dar fidele fiind gliei nu abandonează. Lumea este într-adevăr un spectacol continuu și viața, indiferent de formele ei, o taină care supraviețuiește chiar și în cele mai vitrege condiții… Nu strică câte o plimbare prin natură sau prin parc și nici mici campanii de curățare a grădinii. Fiecare gest de acest gen este răsplătit cu o purificare a gândirii și cu fortificarea organismului. Mens sana in corpore sano, aș spune…

Plecat pe la orașul de pe Crișul Repede am putut observa mai mult lacunar starea de fapt și de spirit de după tevatura cauzată de perioada electorală. Criza coronavirus revenită în forță accentuează amprenta nedorită a toamnei și chiar și zilele orașului au rămas neobservate. Din când în când pentru câteva secunde o imagine de Halloween se instala, dar suntem luptători și continuăm optimiști. Urmează alte alegeri importante nu numai în România și în acest context mi-am adus aminte de un haiku personal publicat în primul meu volum de poeme. Mi-am permis chiar să-i dau titlul: ”Promisiune electorală”, deși haiku-urile nu au titlu. L-am realizat în tristih bineînțeles, dar un hâtru mi-a reproșat că nu e haiku deoarece nu se referă la natură, la un anotimp, la un element din natură… Avea dreptate, cunoșteam și eu această lacună, dar el surprinde natura umană aflată ciclic în acțiune. Deci… , cu subtilitate , vă rog monșer: ”Votați-mă, nu / voi uita… Sunt cel mai bun/ Așa vom progresa”…

Și pentru că , chiar și în condiții nefavorabile, se mai întâmplă și lucruri bune, am putut reflecta la o acțiune specială a câtorva specialiști și iubitori de natură care au cunoscut-o pe marele biolog Anna Marossy. Pe o alee care-i poartă numele,în parcul pe care l-a conceput și îngrijit, o plăcuță memorială a fost montată susținută fiind din jur de o selecție de plante plăcut asortate. Marele biolog ne-a părăsit de cinci ani, dar ardoarea cu care a luptat pentru menținerea biodiversității ne-a rămas exemplu. Fără o planetă verde viața sănătoasă nu poate fi concepută pe pământ.Cu siguranță, ecosistemul planetar are nevoie de o mână de ajutor pentru a se reface și pentru a ne susține în continuare…

Am fost deosebit de bucuros să știu că științele nu au apus sau că nu au intrat într-un con de umbră din cauza unui virus. Din fericire oamenii au reușit să continue și fiecare domeniu încearcă să-și aducă contribuția. În plan literar m-a bucurat când de fiecare dată câte un autor își anunța o nouă apariție editorială, iar eu am lucrat pe stoc doar din motive financiare. Se întâmplă însă ca uneori sorții să fie mai favorabili și am găsit în sfârșit o editură pentru buzunarul meu. Am așadar în curs de apariție un volum de triolete (poeme) intitulat ”O, Dante, plecăm spre Paradis?” și unul de educație (științific) și aș concluziona că anul 2020 nu a fost lipsit de activitate sau dezastruos pentru mine. E drept că alte aspecte lasă de dorit. Educația este și ea atât de încercată acum. În mijlocul mediocrității generale domnește indiferența. Cum va putea un profesor slab pregătit să susțină o lecție online? Elevii sunt și ei tot mai dezinteresați și dezorientați. Messala în ”Dialogul despre oratori” al lui P.C. Tacitus spune: ”Profesorii nu-și câștigă ucenicii prin asprimea disciplinei și prin punerea la încercare a talentului, ci prin lingușirea adusă de salutațiile de dimineață și prin momelile gudurării pe lângă ei”.

Pentru ca unele zile să fie mai interesante și pentru ca serile să fie mai palpitante joc șah online și am adus câteva puncte echipei Romania Chess Federation. Hey, sunt membru al Romania Chess Federation … ! Nu am încă rating-ul de facto pe care mi-l doresc, dar am obținut victorii împotriva câtorva jucători cu rating foarte mare și cred că voi progresa… Șahul – ”sportul minții”, o altă forma mentis…

Așa cum știm cu toții, nu este simplu nicăieri pe pământ. Doar speranțele, aș spune realiste, ne animă. Puseuri ale fanatismului și fundamentalismului se ițesc periodic și stârnesc repulsie. Cred că dialogul interreligios și interconfesional este o soluție civilizată pe termen scurt,mediu și lung. Oare umanitatea va reuși să se stabilizeze după alegerile prezidențiale din S.U.A. sau după consumarea acestei faze a repoziționării europene și britanice?Existența generală va fi mai ușoară sau relațiile vor fi mai fair-play? În mod normal doar știința și cultura pot impune modele și soluționa amenințări. Nu există soluții magice (din păcate)…

Sărbătorile de Iarnă bat la ușă și deja suntem cu gândul la anul 2021 pe care ni-l dorim epocal și cardinal după principiul: ”Cele rele să se spele, cele bune să se adune”…

Pe Terra, un punct minuscul din galaxia Calea Lactee, umanitatea se luptă să răzbată, să progreseze … Se spunea că fiecare om are ”steaua” lui, dar de fapt fiecare om are mii de stele… Realitatea științifică confirmă asta. Cred că în stele stă viitorul și succesul omenirii. Restul e viermuială inutilă și paleolitic… Pentru a ne fortifica ar trebui să luăm serios în seamă sfatul lui Hesiod către fratele său Perses din ”Munci și zile”: ”Perses, tu sfaturile-astea în cugetul tău le înseamnă/ Și de dreptate ascultă, cu totul uitând silnicia./ Legea aceasta statornicit-a-o Zeus între oameni:/Prevestitoarele păsări, jivinile, peștii-ntre sine/ Să se mănânce, fiindcă dreptate-ntre ei nu se află,/Însă le dete la oameni Dreptatea, și ea e mai bună./Celui ce mărturisește în obște dreptatea, de voie,/Zeus atotvăzătorul belșug îi va da și avere … [ … ] Însă-naintea virtuții amarnica trudă au pus-o/ Nemuritorii. Cărarea-nspre ea la-nceput este lungă,/ Aspră și anevoioasă. Dar când vei ajunge la culme/ Ea e ușoară apoi, măcar că fu grea mai-nainte”.

Aș dori să închei cu un triolet personal care se adresează în special celor care nu prea au obiceiul lecturii:

o carte – un mister…

volumele sunt domnișoare

cu pălării simandicoase;

citește luminat de soare –

volumele sunt domnișoare…

cu chipul lor plin de candoare

transmit idei pretențioase –

volumele sunt domnișoare 

cu pălării simandicoase…

Vă doresc o lună Noiembrie 2020 superbă, suavă și plină de inspirație … !