Se scaldă infinitul în ochii tăi...
Eu îmi stâmpăr setea de-a mă pierde-n ei,
Îți fur o îmbrățișare, două, trei,
Iar inima-mi adoarme, printre bătăi.
Pe patul moale, în umbra camerei,
Îți jur iubire, însă cu năbădăi.
Tu nu știi ce să zici. Oftezi și șovăi,
Dar totuși ochii tăi au alte idei.
Să-ți iubesc doar misterul din privire?
Sau felul tău de a fi – multicolor?
Anunță-mă deschis, nu prin satire!
În ochii tăi solicit găzduire,
Argumentându-ți că mă topesc de dor
Și nu găsesc, acum, altă ieșire.
Răspunsuri
Îți mulțumesc, dragă Petru. Ești un drăguț.
Se scaldă infinitu-n ochii tăi...Cât de mult m-a cucerit acest vers! Tema și cuprinsul întregului poem sunt magistrale. Dar..., ca între prieteni și colegi, sper să nu fie cu supărare, mai trebuie lucrat la prozodie, la metrica versurilor. Dacă îmi este permis, vă propun o variantă, scrisă în grabă, dar cu dorința sinceră de a fi de folos. sper că nu vă veți supăra!
Se scaldă infinitu-n ochii tăi,
Mi-astâmpăr setea de-a mă pierde-n ei,
Îți fur o îmbrățișare, două, trei,
Când inima adoarme-ntre bătăi.
Pe patul moale-n umbra camerei
Îți jur iubire fără năbădăi,
Privindu-mă oftezi, fără să vrei,
Încorsetat prea strâns între idei.
Să îți iubesc misterul din privire?
Sau felul tău de-a fi – multicolor?
Anunță-mă deschis, nu prin satire!
În ochii tăi solicit găzduire,
Argumentând că mă topesc de dor,
Nemaigăsind acum nici-o ieșire.
Domnule Corneliu Neagu,
am citit mesajul dumneavoastră, mi-am însușit critica constructivă, însă nu vreau și nu... pot să modific nimic. E un concurs online, iar regulamentul nu permite ajustări ulterioare.
În altă ordine de idei vă mulțumesc pentru interesul „lansat” de această poezie. Să auzim doar de bine.
Minunate versuri!
Sunt onorată, dragă Lenuș. Mulțumesc.
În ochii mei, zărești azi marea
Și-mbrățișări fără sfărșit,
Cu valuri ce-ți încântă starea
Când vrei să fiu al tău iubit...
Dorinel...
TREI STELUȚE...
În ochii tăi e cuibărită vara (replică)
Iar e toamnă? Ochii tăi blânzi îmi șoptesc
Sub pomii din livadă plini de mere
Ce-mbracă vântul cu o adiere
Ce ne pătrunde în trup. Să mulțumesc?
Temperaturile sunt iar lejere,
Însă în ochii tăi eu simt și citesc
Iubirea noastră, ca și pe-un dar regesc,
Ce ne-ajută să rupem bariere.
Privește-mă, iubește-mă și-apoi... taci,
Lasă-ți doar ochii să vocifereze.
Spontan, vulcanic, timid, oricum îmi placi,
Însă fii tu, nu aș vrea să te prefaci!
Idila ar trebui să livreze
Sentimente pure unor foști... cârpaci?