Picătura de artă
1. 
Atunci când Claude Monet expunea la Paris în 1872 tabloul ,,Impression, soleil levant/ Impresie, răsărit de soare”, nimeni nu bănuia că se va deschide în artă un nou drum.
Imediat criticii de artă s-au grăbit să-l numească pe el și pe prietenii lui impresioniști.
Ei se întânleau la Cafe’ Guerbois din Paris, expunându-și tablourile împreună.
Pictura lui Claude Monet a fost mai ales peisajul.
Atras de lumina soarelui, de vibrația razelor cu numeroase nuanțe pe care astrul zilei le împrumuta cerului, norilor, copacilor și florilor, el și-a descoperit vocația de peisagist în micul orășel de lângă Paris, Argenteuil, unde a pictat cu mare febră, cu un entuziasm de nedescris, studii de peisaje. Răsăriturile de soare de culoarea lămâii, cerul însorit, a cărui lumină pătrundea prin învelișul de nori și apusurile portocalii ce se oglindesc în undele albastru-verzui ale râului sunt redate cu o impecabilă exactitate.
Mutându-se la Londra, el ,,descopere” albăstrimea ceții care învăluia Tamisa, la Westminster, transpunând-o în pictură.
Cu el efectul artistic al limbajului pictural a câștigat în intensitate deoarece trăsăturile libere de penel s-au diferemțiat, dobândind o valoare caligrafică nouă, sporind elementul muzical în pictură, precum în lirica lui Paul Verlaine.
S-a spus despre Monet că ,,nu era decât ochi, dar, Doamne, ce ochi!”.
De după el, pictura va arăta altfel și va fi ridicată pe noi culmi de Auguste Renoire, poate cel mai însemnat artist impresionist și cel mai mare pictor al sec. al-XIX-lea.
Ion Ionescu- Bucovu 15 nov.-2011
-->
Răspunsuri