AŞTEPTARE
Mă topesc în aşteptarea Lunii,
Frige ceasul, în ticăitu-i invers...
Ce cuminte e inima, când spune,
Că îţi aşteaptă ochii tăi cei limpezi.
Inundat e cerul de stele triumfale,
Înspre asfinţit, e numai decadent,
Sper, că prin Luceafarul, care rasare,
Să aud filosofia-ţi, vorbită lent...
Te aştept, visând cum n-am visat,
La sfârşitul începuturilor de argint,
Să privesc, ducandu- mă- n înalt,
Şi macar o clipa fiorii să ţi- i simt.
Tu nu mai rătăceşti, de multă vreme,
Eşti singur, printre cerbii hieratici,
Cauţi în raspunsuri schopenhauriene,
Iubirea caprioarei în munţi fantastici.
Şi ornicul ascunde nisipul cosmic,
Tot ticaie, vestindu-şi febra serii,
Ce vie este Luna, memoria de rustic
Îmi duce-n gândul tău, a mea durere.
Mă topesc în aşteptarea Lunii,
Trebuie ceva azi noapte să-i declar:
Sfârşitul hăului e arta înţelepciunii-
Din flăcări, am ieşit, doar tu s-apari...
Lilia Manole
-->
Răspunsuri