Zile de Noiembrie 2020 normale pentru acest anotimp și un început de Decembrie 2020 în care diminețile etalează răcoarea specifică iernii și zilele sunt relativ senine, dar cu raze diafane și distante ale astrului zilei. Încă frunzele pomilor, deși galben-ruginii majoritatea, nu au căzut complet și mai stau agățate în cumpăna vântului și a soartei. Mica vegetație este și ea fie și pațial activă, mărturisind pe la câmpie despre o minune care este viața așa cum rareori poate fi văzută undeva în decembrie. Frunzulițe verzi de căpșuni, gazon verde și crud sau fire comune de iarbă, alături de florile de cârciumărese pot fi admirate cu ușurință acum, și n-aș spune că este neplăcut, ci doar oarecum inedit pentru zona temperat-continentală. Am început activitățile de toamnă prin grădină și constatând că totuși s-a răcit și că păsărelele își găsesc mai greu hrana, am pus grăunțe în cele două hrănitori pe care le-am agățat undeva în curte. Vrăbiuțe, pițigoi sau turturele trec constant să ciugulească câteva bobițe.
O ieșire în natură la marginea localității natale mi s-a părut necesară și din ceva firesc înainte s-a transformat acum într-o adevărată evadare. Pădurea ancestrală de stejar, o relicvă aproape sau un martor al unor vremi aproape uitate, este impresionantă, deși suferă vizibil și pare destul de neîngrijită. Frunzele care cădeau cu un foșnet răvășitor în cascadă și cele căzute care formau un strat consistent la sol anunțau că marele mister se pregătește pentru a intra în adormire. Deși aerul părea purificat și răspândea miresme calmante nu m-a convins și am păstrat masca de protecție. Întâlnirea cu un prieten al pădurarului, ieșit și el cu câinii la plimbare, a prilejuit un salut sumar și o scurtă prezetare. Prenumele (sau numele?) de Ivan mărturisit de către misteriosul meu amic m-a făcut să mă întreb pentru o secundă dacă nu mă găsesc în vreo poveste slavă sau în vreo povestire a lui Turgheniev. Pentru a nu reveni degeaba am cules ciuperci, măceșe și bobițe de păducel pe care le-am pus acasă la păstrare.
Plecat la Oradea pentru mici cumpărături am putut observa orașul gătit în beteală și în așteptarea sărbătorilor de iarnă. Deși nu se sărbătorește ca în alți ani din cauza pandemiei, în semn de speranță a fost instalat bradul ecologic din Piața Unirii și luminițele au fost aprinse deja oficial. Speranțele sunt puse în vremuri mai bune, însă momentan situația este destul de grea. Semenii nu au abandonat, rămân optimiști în general, dar o stare de ușoară oboseală este sesizabilă poate accentuată de intrarea în anotimpul rece. Aștept de asemenea apariția ( fizică ) a celor două volume personale care va mai îndulci oarecum neîmplinirea și nemulțumirile mele din acest an. Îmi doresc să progresez, dar ceea ce îmi doresc dintotdeauna este să mă pot exprima fără a fi încorsetat de ambițiile inumane ale celor care de regulă nu au prea mult de oferit societății. M-am bucurat că ”Noaptea Cercetătorilor Europeni 2020” a avut loc în online și că știința transmite astfel un semnal important societății, spunând parcă: ”Suntem la post, suntem pe baricade”… Cred că proiecte importante și ambițioase se cercetează și că visele oamenilor se pot îndeplini mai ales prin intermediul științelor și cercetării. Ziua Sfântului Apostol Andrei nu a trecut neobservată și activitatea apostolului în spațiul carpato-danubiano-pontic a fost rememorată. Și foarte repede Ziua Națională a României a sosit și s-a cerut cumva sărbătorită. Am fost bucurat și impresionat de câteva inițiative inedite care au fost mediatizate: un jandarm a interpretat la pian imnul României la o altitudine de peste 1700 m, membri ai US Navy au interpretat linii melodice românești având în frunte o tânară interpretă la clarinet care a studiat în România … Urez , României, românilor – La Mulți Aaani … ! și să fie atenți la cele spuse de către Solon în Fragmentul 5:” Dat-am la poporatâtea drepturi câte să-i ajungă/Neștirbind a sa cinste, nici poftind-o pentru mine/Celor ce aveau puterea – pizmuiți pentru avere – / Nu le-ngăduii să aibă niciun lucru pe nedrept./ Între cele două taberi stat-am ca un scut puternic/ Nelăsând pe niciuna să învingă pe nedrept”.
O veste bună a venit pentru mine chiar de ziua națională. Evenimentul Zilei, renumitul cotidian, a luat decizia de a lansa Evenimentul Zilei de Transilvania, iar eu am aplicat absolut întâmplător la jobul de redactor online postat de către reprezentanții cotidianului direct de pe Facebook. Repet: am fost recrutat de pe Facebook…Nu mi-a venit să cred că mi s-a răspuns în câteva ore și că experiența mi-a fost apreciată, iar acum scriu articole pe platforma EVZ de Transilvania. Sper ca experiența să fie de lungă durată pentru toți și că îmi voi valorifica potențialul la adevărata valoare. Dacă ar fi fost să aleg mi-aș fi dorit să mă exprim cât mai mult prin blogurile personale și independent, dar simpla posibilitate de a colabora cu un lider în presa scrisă și online românească este deosebit de provocatoare și de onorantă.
La domiciliu îmi propun zilnic câte ceva, citesc cărți mai vechi sau mai noi, scriu câte un pic din când în când pentru anul viitor sau pentru ceilalți ani. O postare a unui renumit profesor orădean referitoare la ”Cântecul Nibelungilor” m-a convins că trebuie să revin asupra textului medieval, dar ce mă fac că am doar traducerea în limba română? Și vrând-nevrând astfel revin la ”Lacul Lebedelor” , la eroul Siegfried, la comori ascunse, la povești cu prinți și prințese… Partea bună este că se potrivește de minune cu momentele actuale ale anului și e posibil că partea rea este că eu sunt prea visător… Alaiul medieval este prezentat astfel în Cântecul Nibelungilor IX:” Care de care mai arătoase, cu pajiști florate pe pieptare brodate,/Una mai mândră decât alta izbuteau în frumusețe să se arate. … Iar când ele mlădițe copile cu belșug și giuvaieruri s-au gătit/ Iată că și stolul vultanilor războinici în mare număr s-a vestit;/Cu largile scuturi poleite, în trapul roibilor când înaintau/Lungi sulițe, din tulpină de frasin,cu dreapta lor oștenii falnici avântau”…
În plan național și internațional evoluțiile se speră să fie pozitive la acest final de an și la începutul anului viitor, deși tensiunile par a crește peste tot în lume și știrile neplăcute revin periodic și destul de intens îngrozind spiritele opiniei publice. În lumea civilizată orașele s-au gătit pentru a întâmpina sărbătorile de iarnă care împreună cu tradițiile fac parte acum din cultura noastră. Ne dorim pace și liniște, o viață normală și unii dintre noi visează la stele…
Vă doresc un final de an feeric, o lună Decembrie 2020 prosperă și senină, Sărbători de Iarnă splendide, de neuitat … !
Răspunsuri