Calul a apărut pe pământ acum circa 60 milioane de ani. El s-a impus în viața omului pentru a îl ajuta să cucerească noi teritorii, să inventeze jocuri, să se deplaseze mai ușor.
Astăzi filiera ecvestră se dezvoltă la nivel național în Centre de echitație și circaziene.
În același timp acest cvadruped mare impune prin alura sa respect, ne invită la cursele de pe hipodrom, practicarea unor sporturi precum poloul, horse- ballul, salvarea unor oameni, în poliție dar și în armată, la spitale.
Strămoșul cailor domestici a fost numit calul Przewalski de către colonelul rus care l-a cercetat . El a observat caii din deșertul Gobi care nu au fost niciodată domesticiți .
S-a generalizat în Mongolia progresiv specia de cal care trăiește în totală libertate. În Lozere- localitate din Franța trăiesc treizeci de astfel de exemplare splendide .
Numeroase boli beneficiază de ajutorul echitației. Este vorba de -autism, tulburările de comunicare și de interacționare socială, dar și sindromul Asperger. Aici echito-terapia aduce pacientului o comunicare ușoară cu calul.
Terapeuții pot să observe pacientul care efectuează echito-terapie râzând, vorbind, mișcându-se mai bine, refăcându-se psihic, calmându-se.
Tulburările specifice, limbajul dificil, înapoiat, coordonarea afectată și ea se pot atenua. Vorbirea se ameliorează în mod treptat, lucrând atent.
Tulburările intelectuale, trisomia 21, înapoierea mintală sunt tratate prin stimulare cognitivă.
Dificultăți emoționale precum- fobia, stresul, lipsa de încredere în sine, se pot reduce astfel.
Pacientul învață să respire în ritmul animalului. Situații particulare precum divorțul și separarea părinților, doliul, eșecul la învățătură, izolarea, boala sunt semnalate ca motive de apelare la un astfel de tratament.
Mentalul bolnavilor poate fi influențat de animal, pacienții fiind eliberați de o preocupare obsesivă de moment, resimțind destindere, ușurare.
Patologii mai grele precum–schizofrenia, depresia, bipolaritatea pot fi tratate prin echiterapie. Bolnavii se simt mai bine datorită ședințelor de echitație .
Para și tetraplegiile se ameliorează din punct de vedere al echilibrului și creșterii încrederii în forțele fizice a bolnavului.
Tulburări senzoriale precum-surditatea sau malvoaianța se reduc datorită unei mai mari autonomii.
Încrederea în sine a bolnavului se stabilește în mod exponențial, animalul venind cu un sprijin, un aport total.
Există și contraindicații în aceste terapii. E vorba de-fracturi, coxartroză, probleme craniene, osteoporoză, instabilitate spinală, probleme neuromusculare, anevrism și embolie, cancerul în creștere prin tumori, probleme cardiace, prezența unui peace-maker, hipertensiunea, hemofilia, durerile de cap.
Fără un aviz prealabil echi-terapia nu poate fi practicată. De câțiva ani, în localitățile Lyon, Calais, Dijon, Senlis și în alte orașe franceze s-au propus pentru cei bolnavi activități terapeutice legate de echitație.
Pacienții sunt invități să conecteze cu animalul prin atingere, pansaj , întreținere.
Casele de pensionari și EPHAD achiziționează cai și propun apoi rezidenților, în special persoanelor atinse de boală Parkinson activități de apropiere de acest animal formidabil.
Dar asta nu este totul. Există cai care pot comunica la urechea pacientului, cu capacități empatice excepționale.
Dresorul Hassen Bouchakour a fost atras de animale din copilărie, achizitionand un cal pentru a participa la diferite competiții dar și pentru spectacole, atunci când animalul a considerat că a acumulat un potențial important, acela de a detecta bolile unui om.
A fostelaborat apoi un protocol riguros, de învățare la comandă, de familiarizare cu spațiul spitalicesc, de răspundere la normele sanitare pentru a putea intra intr-un spital. Astfel, pur sângele amintit a pătruns în astfel de locuri și s-a îndreptat instinctiv către acel pacient care s-a bucurat să îl primească. Contactul cu acesta a durat un anumit timp.
Tulburările de somn, de gust, durerile fizice și mentale s-au putut diminua, uneori au dispărut cu totul.
Pe de altă parte calul Peyo are o sensibilitate deosebită, o feblețe s-ar putea spune pentru pacienții atinși de boala Alzheimer, copii, persoane în vârstă, bolnavi mintal.
El devine un intermediar viabil în comunicarea acestora cu alți pacienți, cu corpul medical, dar și cu familia.
Echiterapeutul este o persoană calificată pentru a putea exersa ajutorul psihic al bolanavilor prin intermediul echitației.
Cel mai adesea medicul, infirmierul, psihomotricianul, ergoterapeutul, educatorul, în cea mai mare parte au urmat o activitate de formare de 400 la 600 ore, timp de unul sau doi ani.
Pe teren echiterapeutul călărind alături de pacient, se poate implica în relația dintre pacient și cal.
El ascultă, observă atent, pentru a îl putea ajuta pe bolnav.Îl invită să găsească un mod , să construiască relația sa de colaborare, în trioul format.
În această ascultare, cel care îngrijește face apel la un limbaj care să ajute activitatea terapeutică. El explică pacientului anumite tipuri de reacții posibile ale calului , pentru a crește înțelegerea reciprocă.
Echiterapeutul trebuie să se arate disponibil să sesizeze și să utlizeze toate aceste argumente.
Pacientul este invitat să își identifice reacții, senzații și emoții.
El poate refuza în numite situații, anumite poziții.
Echiterapia deschide o cale posibilă de comunicare la intersecția timpilor, condițiilor, mijloacelor, manierelor, reacțiilor pozitive sau negative.
Din anul 2006 există o Carta de etică și deontologie propusă personalului din acest domeniu.
Nu există o ședință tip de echitoterapie. Ea debutează cu o ședință de 45 minute. Animalul este adus în manej în acest scop. Toți cei care sunt instruiți poartă o cască de protecție.
Bibliografie
- L equitherapie, AEDIS editions, Vichy
-->
Răspunsuri
ultumesc din inima Doamna Maria Ileana Tanase. Domnule Ioan Muntean sunt impresionat de toate postarile Dumneavoastra pentru care va multumesc in mod special!
vă invit să vizionaţi întregul playlist
Ca întotdeauna, la înălțime! Felicitări!