Visele dispar atunci când te trezeşti,
Imaginează-ţi însă o poveste
Speră şi luptă apoi să o trăieşti
Ea te va duce pe înălţimi celeste.
La fel aşa şi dragostea din noi
E singura din lume care se dublează
Numai atunci când o împarţi la doi
Unde iubirea este cea care contează.
Mulţi încă n-au aflat ce-nseamnă a iubi
Ori asta-nseamnă că de fapt ei n-au trăit,
Regretele-s târzii, evită a vorbi
Nicicând nu recunosc că mult au şovăit.
Iar de va fi ca visele să moară
Cu ele toată omenirea va muri
Iar viaţa fără vise-i o povară
O fundătură ce nu se poate lămuri.
Dar cum iarăşi nopţile se prelungesc
Atunci când lunii îi e dor de soare
Totuşi acei ce visul urmăresc
Ăia vor putea din nou să zboare.
-->
Răspunsuri
...in discursul liric exista o logica.
Mulţumesc tuturor. Mă bucur că a plăcut.
Mai întâi de toate și de toate este un poem deosebit!
Excelent! Felicitări, nene Costică! Îl rostesc? Ce părere aveți?
Dacă-l rostesc, veți uita că-i acrostih! Am glumit.
Nu este perfect pentru rostit. Am fost constrâns de acrostih. Este puţin mai dificil să găseşti cuvinte care încep cu anumite litere şi să se încadreze în versurile cu rimă.
Am reușit să scot ceva... Iar ăia fac parte din Limba Română!
Îl veți putea audia dimineață
Abia aştept. Mulţumesc.
Vis, aripi și iubire!
este vorba despre viață!
Minunat!
aDa
Mulţumesc, doamna Nemescu.
-
1
-
2
de 2 Următor →