Din tainele iconografiei: Cine este copilul de pe calul Sfântului Gheorghe?

 

În fiecare an, pe 23 aprilie, întreaga lumea creştină îl prăznuişte cu mare cinste pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. El este numit „Purtătorul de biruință” sau „Cel ce biruiește răul”, fiind considerat un apărător al credinței creștine și un exemplu de curaj și devotament. Este adesea chemat în rugăciunile noastre în momente de mare nevoie sau înaintea unor examene importante.

0cf3ef5ce1de6c29ed5198f193411346.jpg?profile=RESIZE_400xZiua de 23 aprilie este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox și este sărbătorită cu mare fast și solemnitate în multe țări și comunități creștine. Cu siguranță, mulți dintre noi avem în familiile noastre cel puțin o cunoștință care poartă numele acestui Mare Mucenic și, de aceea, am considerat că este potrivit ca, înaintea acestui mare praznic, să aducem în atenția dumneavoastră, […], un detaliu interesant, prezent în unele Ιcoane ale Sfântului Gheorghie: cine este copilul care stă călare pe cal, în spatele Sfântului, și de ce a ajuns să fie reprezentat în acest fel? Aflați răspunsurile în rândurile de mai jos!

Sfântul Gheorghe și balaurul

Deși Sfântul Gheorghie este reprezentat în mai multe feluri în iconografia ortodoxă, tradiția păstrează în memoria colectivă o altă imagine: aceea a Sfântului Gheorghe călare pe un cal, străpungând cu sulița un balaur, reprezentare care are la bază o legend petrecută lângă oraşul Selena din Libia.

Pe scurt, se spune că la un moment dat, lângă orașul Selena a apărut un balaur imens. Locuitorii acelei zone erau nevoiți să îi ofere zilnic oi pentru a-i potoli fiarei foamea. După o vreme, nimeni din ținut nu a mai avut oi în staul ca să le dea ca hrană, iar oamenii au hotărât să îi arunce pe propriii lor copii în lacul în care trăia balaurul ca să-i îmbuneze mânia. Zilele au trecut și a sosit rândul Elisabetei, fiica împăratului acelui loc, să fie sacrificată. Lacrimile curgeau șiroi la castel, de durere pentru acest moment trist și greu din viața părinților săi și a tuturor celor care o cunoșteau încă de când era mică.

Pe când se apropia de lac ca să-și cunoască sfârșitul, trecea pe acolo un creștin pe un cal alb, care s-a oferit să omoare balaurul cu sulița sa, alungându-le astfel frica și lăsându-i să trăiască în pace. După ce a străpuns balaurul cu arma sa, tânărul a dus-o pe prințesa Elisabeta înapoi la curtea împărătească. Tatăl ei nu știa cum să-i intre în voie și să-i mulțumească pentru că le-a salvat fiica, propunându-i chiar să-i ofere jumătate din împărăția sa și mâna fetei, dar viteazul a refuzat. Însă, tânărul le-a spus că este onorat de toate acestea, însă are multe alte lucruri de împlinit în lupta sa pentru apărarea credinței și a Bisericii. Apoi, la plecare, și-a luat rămas-bun de la toți, iar înainte de încăleca din nou, le-a spus că numele său este Gheorghie.

Copilul din Icoanele Sfântului Gheorghe

Cât este adevăr sau cât este legendă din toată această poveste, nu știm. Cert este că în cazul multor Sfinți Mucenici au apărut legende legate de viețuirea și de curajul lor din timpul vieții, unele dintre ele fiind păstrate până astăzi în Sinaxare și în scrierile Bisericii noastre. Așa cum s-a păstrat – în cazul reprezentării Sfântului Gheorghie învingând balaurul – și o altă minune pe care a săvârșit-o Mare Mucenic și care explică prezența unui copil care îl însoțește pe Sfântul Gheorghie în această scenă a înfrângerii balaurului.

bab7dac209bbb269811ece9eac81c49f.jpg?profile=RESIZE_400xPovestea s-a petrecut în insula Mytilene, astăzi capitala insulei grecești Lesbos și a portului său. Mai demult, aici era o Biserică sfințită cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. În fiecare an, toți locuitorii insulei se adunau în aceast sfânt lăcaș la sărbătoarea hramului său. Însă, într-un an, saracinii din Creta, cunoscând tradiția locală, au atacat insula exact în ziua de sărbătoare, jefuind-o și luându-i pe locuitori ca robi, ducându-i în Creta. Printre cei capturați se număra și un tânăr de o frumusețe ieșită din comun, pe care pirații l-au oferit căpeteniei lor. Acesta l-a făcut pe tânărul băiat slugă a sa.

Între timp, părinții tânărului, cuprinși de durere pentru pierderea fiului lor, au continuat tradiția veche și nobilă, pregătind o masă generoasă pentru sărbătoarea hramului Sfântului Gheorghie și invitând mulți oaspeți la ea. Mama băiatului, însă, nu-și găsea locul, fiind mereu cu gândul la fiul ei. Mergând în altă camera, s-a apropiat de Icoana Sfântului Gheorghie și, cu lacrimi în ochi, a rostit rugăciuni fierbinți, implorându-l să îl izbăvească pe fiul său din robie. După aceea, s-a întors la masă, alături de toți ceilalți invitați.

În clipa în care tatăl băiatului a ridicat paharul, aducând mulțumiri lui Dumnezeu și Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, o minune a avut loc! Fiul gazdei, captiv de un an în urmă, a apărut în mijlocul oaspeților, ținând un pocal de vin în mâină! Uimiți și înspăimântați totodată, oaspeții l-au întrebat, evident, cum a ajuns acolo. Tânărul le-a mărturisit că nu știe, ci doar că se afla în Creta, servind masa stăpânului său, când a fost brusc luat de un călăreț necunoscut, tras pe cal și adus într-o clipă la casa părinților săi din Mytilene! Au rămas cu toții înmărmuriți și, plângând cu lacrimi de bucurie, au lăudat pe Dumnezeu și i-au mulțumim Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, făcătorul de minuni și purtătorul de biruință, pentru această mare minune.

Așadar, această mare minune s-a păstrat de-a lungul veacurilor și a ajuns să fie inclusă de către iconografii creștini în Icoanele Sfântului Gheorghie care s-au transmis din generație în generație și au ajuns până în zilele noastre ca martore ale viețuirii alese, ale curajului și ale tuturor faptelor minunate pe care Sfântul Gheorghie le-a săvârșit în viețile celor care i s-au închinat și l-au chemat în ajutor.

Din punct de vedere simbolic, calul alb este simbolul harului şi al curajului creștin, iar noi suntem chemați să înfruntăm ispitele cu ajutorul credinței și al Harului lui Dumnezeu, luptând cu patimile și rămânând pe drumul mântuirii, pe care l-am dobândit prin moartea şi Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. La rândul său, balaurul simbolizează şarpele care i-a ispitit pe strămoșii noștri, Adam și Eva, în Grădina Raiului, și care a adus ispita în lume, după cum citim în Cartea Apocalipsei: „Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el” (Ap. 12, 9).

Sursa: http://blog.bizanticons.ro

Voturi 1
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.

conţinut

Topics by Tags

Monthly Archives

-->