aş vrea să fiu pisoi daţi-mi o cafă s-o savurez molatic şi senin torcând asemenea lui Felix
motanul meu blăniţă de-abanos
şi ochii perle-n nopţi cu lună
aş vrea să urc pe-acoperiş
şi fără teamă de-nălţime
asemeni lui să cânt o serenadă
codanei mele
Aerul îmi vibrează-n trup
clipele tremură
cu fiecare clipire a ochilor
inundați de liniște
gânduri îmi surâd
din străfundurile minții
noapte tăcută sub lună nouă
cântă ascunsă printre stele
ca o pătură de pace
țese iubire peste noi.
În creasta munților
Parfum de vise
în puține cuvinte
în adâncimea tăcerii
o floare de stâncă
împrăștie ceața
țesută din lumină și dăruire
în creasta munților
unde îngerii vor cânta
până la risipirea norilor
munte, soare, vânt și floare
toate, gând l
Iarna sufletului
Iarna s-a așternut peste mine
și zăpada grea în suflet
calde mângâieri
îmi țese roua peste ploape
vântul îmi oprește suflarea
și te-aștept în gândul meu
umbră mi se plimbă printre stele
și durerea-n noapte crește
te caut în maluri a
O să vină zăpezi
urmele să ni le acopere
cerul va plânge în liniște
cu lacrimi mici de gheață
ne vom regăsi
troieniți în sentimente
viscoliți de gânduri
ne vom privi tăcuți
visându-ne viața
în apusul soarelui
visele împreună.