La umbra castanilor, Lenuța cocea clătite. Lângă ea, Neluțu le umplea cu dulceață. Alături alte și alte gospodine din Moneasa făceau același lucru. Din capătul poieniței, printre fum și aromă de dulceață, se auzea muzica de fanfară. Le aco
Undeva un copil râde. Zâmbetul său este iubire, cuvântul lui e viață. În același timp altul plânge. Lacrima oftează în tăcere. Echilibrul e rupt de goana spre acumulare pe care nu o simțim, nu o vedem. Pas cu pas tristețea câștigă tot mai
Ordinea de zi a vremurilor în care trăim este umbrită de răutate. Onestitatea este pusă la colț, iar sintagma „dacă ești bun, ești luat de fraier” plutește involuntar în gândurile oamenilor dezorientați. Duelul dintre lumină și înt
Cât crede c-o să mai rabd!? Nu-i de ajuns cât mă freacă bolnavii, să suport acum şi toanele şefului!? Dar nu, asta nu se trece! De mâine sunt hotărâtă! Mă voi preface că nu-l aud! Ce l-a apucat aşa tam-nesam!? E musai să fie servit de mine? Sabina-n
De o vreme toată lumea vorbeşte despre eclipsă, „mare eveniment astronomic”. Cei cu înclinaţii mistice îşi fac tot felul de socoteli. Alţii, precum noi, mai puţin duşi la biserică, nu ne omorâm cu firea.
Lucia se trezi abia spre seară şi tresări speriată. Lada! Merse repede la frigider şi constată că pungile se dezgheţaseră doar pe jumătate şi răsuflând uşurată, le aşeză repede înapoi în lada frigorifică în aşa fel încât rămaseră trei sertare goale.
„Ce noroc pe mine !” îşi zise Lucia când ajunse acasă şi văzu că soţul ei încă nu se întorsese. „Mănânc ceva la repezeală, iau un somnifer şi mă culc, iar de mâine vom trăi şi vom vedea.” După mersul pe jos prin burniţa rece a serii de noiembrie se
Și dacă sunt mai bun decât tine, tu de ce ești mai rău și încerci să mă distrugi? Dacă îți spun că nu ești perfect, de ce nu te gândești că nu e o calitate? Dacă îți spun că nu am nevoie de răutatea ta, de ce continui să-ți arunci veninul în sufletul
Zgomotele cadenţate ale roţilor din capetele osiilor, călcând ritmic şina imperfectă, nu-mi stârneau cheful de somn, aşa cum ar crede oricine. Pufăind, cele două locomotive trudeau cu greu să tragă garnitura cu cele douăzeci de vagoane, î
Noaptea tăcerii
Mă apropii de noaptea căptușită cu stele mărunte și într-un salt înalt mai aprind o candelă pentru iubirea cea mare. Mă strecor apoi printre gânduri, pășesc ușor, cu atenție, peste vise ca peste un pod șubrezit de vreme ce duce din î
1945. Ne aflăm la un an după întâmplările care au schimbat destinele noastre pentru o jumătate de veac. Povestirea începe la conacul din Petrăcheşti. Dina este o fată adusă
Mă, fraţâlor, ascultaţ’ una! Că eu îmi bătui capu’ degeaba. Sunt eu ăla sau nu sunt!? Mă puie dreacu’ aşa, pe primăvară, când să mai lasă preţurile, sanchi, să lasă, da’ treacă di la mine, zâc, să-mi ies din păreri... Că Veta o ţânea una şi bună cu V
Mă, fraţâlor, ascultaţi la mine păţanie! Mă pomenesc anu’ trecut, aşa pe primăvară cu Ion a lu’ Fleaşcă la poartă. Nea Mărine, zâce, vino pân’ la mine că am o treabă cu ’mneata! Ce treabă, mă? îl întreb
S-au întors la hotel complet dezorientați. Nu s-au oprit nici a privi caișii înfloriți, nici să admire verdele crud ce devenise împăratul localității, nu vedeau oameni grăbiți păşind pe străzi. Mintea lor se oprise la cele câteva vorbe spuse de direc
După colţul străzii crivăţul te opera în loc, năruindu-se în ninsoare cu valuri dense, de nestrăbătut. Frigul era aproape lichid, trebuind să înoţi în vâscozitatea lui. Lucia înainta cu greu în amontele casca
Comentarii