Moş Ilie se trezeşte devreme, ca de obicei, că-i sau că nu-i sărbătoare. Vinul cinstit până târziu în noapte cu Neluţu nu-l împiedică să-şi rânduiască treburile printre orătâniile din ogradă. Şi Neluţu e treaz, numai că, fiind
Moşul îşi îndeasă în chimir punga de tutun uscat în păpuşi la soare şi proaspăt tocat şi dă să iasă pe poartă. Femeia ce tocmai scotea nişte ţoale din ciubărul de lângă fântână îl urmăreşte din ochi.
Tăcerea poate însemna iubire?Iubirea înseamnă fericire…O urmă a mirosului tău adie împrejurul meu.Dacă pleci ia cu tine sufletul meu….Un vis aprins de dor…În liniştea serii…Noaptea mângâie paşii unui vis străpuns de dor…Să fim amâdoi să privim cerul
Mă pierd în gânduri şi vise…Bat la porţile unui întreg univers imaginar,să pornesc în lumea timpului într-un spaţiu astral…Aş vrea să zugrăvesc portretul naturii cu stropi de rouă din lacrimi cristaline peste sufletul meu, curcubeul să coloreze visel
Un cer violet sublim…Noaptea se lasă cu un parfum de visare…În visul meu port rochia nopţii şi fără muzică eu dansez….Un dans de balerină pe acorduri de voci,dezlănţuite de umbrele ce stau zidite în tăcere….Cerul uşor se destramă în curcubee violete.
Privesc pe fereastră în drum, unul mai lăturalnic şi mai puţin circulat.
Un grup de copii de grădiniţă se mozolesc la grămada de balast cu care Primăria a vrut, cândva, să astupe gropile. Acum e prea târziu, copiii şi ploile mai au puţin de lucru
În culisele vieţii mele, statisticile plecărilor tale, sunt nenumărate. Aşa ţi-e viaţa! Cât ţi s-a dat, cât ai făcut tu, asta-ţi este trăirea şi nu ar trebui cautată de nimeni, explicaţia drumului tău prin lume.Dar... Nu mai este tihnă, nu mai sunt
Toamna dă semne de stăpânire peste tot. Începe îngălbenirea frunzelor, dimineaţa este mai rece, năpădesc în noi nostalgii, ne picură lacrimi în inimă, mai apare câte un rid pe ici pe colo, deci trece viaţa. În goana asta inexplicabilă de multe ori, d
Pictez umbra gândurilor mele pierdută-n univers, curgând ca o ploaie de stele peste mine…Călătoresc pe calea lactee, raza de lună luminează bezna din inimă. Mă gândesc la filele nescrise, la amintirile şoaptelor ce multe au zburat, iar altele s-au pr
Trăiesc doar într-o lume doar a mea, unde oamenii sunt buni şi iubitori. O lume doar a mea şi numai a mea…În lumea visurilor mele sunt doar nori albi pufoşi pe care îi alint când se simt trişti sau singuri. În visurile mele, orice drum e plin de verd
Privesc prin fereastra inimii cum noaptea încet se lasă peste sufletul meu. Visul unei nopţi albastre de vară cu iz de trandafiri, cu adieri calde de vânt, cu murmur de şoapte purtate de norii pufoşi. Să-mi îmbrac inima în cununi de frunze şi flori c
Mi-ai răscolit colţul meu de linişte privesc prin mine şi simt cum mi se umple sufletul cu tine. Aş vrea să mă scutur de vise, să mă transform în speranţe şi mă preling pe astfalt, plâng, tac pe o petală de trandafir timpul trece mă ridică ,mă scutur
Adierea vântului îmi mângâie părul, culeg liniştea. Mii de gânduri mă scaldă în culori. Mă las purtată de vise şi speranţe. Să prind în braţe tot zbuciumul din mine şi să îl revărs spre zările senine, să poposesc o clipă departe…Să ascult gândul care
Aflându-mă de zile bune la ţărmul mării în localitatea Costineşti, mă tot întreb, ce se întâmplă astăzi cu poiana fierăriei lui Iocan, în care ţăranii din Moromeţii se strângeau să facă politică ?. Cine sunt, ce
Antologia baladei culte româneşti poate fi o posibilă istorie a poeziei noastre, într-atât de reprezentativă se arată această specie în literatura de azi. Aserţiunea implică cel puţin două riscuri, întrucât termenul de bala
Privesc cu uimire cum tot mai adesea se dansează tango-ul pe zidurile reci , pe zidurile înguste ca nişte fâşii tăiate din muntele de nefericire al lumii. Ştiu că ne este frică să dărâmăm zidurile , ele sun
Deşi în acest an, iarna s-a jucat de-a v-aţi ascunselea cu noi, în sfârşit, zăpada a început să coboare lin şi să îmbrăţişeze pământul. O dată cu apariţia ei, cerul s-a contaminat de fulgii albi şi s-a deschis la culoare. Şi prin urmare, fulguiala
Moş-Gerilă şi moşii cei negri erau nedumeriţi de apariţia păsărilor, care îi eliberaseră din uriaşa colivie. Pentru un moment se opriseră din lupta cu oamenii lui Moş Crăciun, astfel că păsările profitară de acest lucru, pentru a-i ataca, în timp
Comentarii