Postările lui Aurora Luchian (209)

Filtrează după

1979369883?profile=original

Stă Crășuca divorțată,

Pe bordură, deșănțată,

Și-n frustrare născocește,

Sau veșnic, răstălmăcește.

 

De așa sforțare mare,

I-a crăpat între picioare

Colanții ce-i moștenise

De la mă-sa ce murise.

 

Ori nu a simțit că vântul

Șuieră pupând pământul

Și face ecou în ”hăul”

Ce e negru ca și tăul,

 

Ori nu simte că-i cât moara,

De se rătăci și cioara

Când a nimerit năucă,

Alergând după o nucă…

 

Cert că șade crăcănată,

De bețivii s-au strâns roată,

Cu zvâcniri prin mitoplasmă;

Se holbează ca la plasmă.

 

Trece Mutu și se uită,

Și-i apare-n frunte, cută,

De uimire și de spaimă,

Iată că ceva îngaimă!

 

Surdu mormotind ca baba,

Văzând hoarda da și ”gloaba”,

Și fisura cât o vale,

Prinse sunete, vocale,

 

Și strigă de bucurie,

Colo, într-o bălărie:

-  Măăă, aud, mare minune,

Ce noroc de ”spurcăciune”!

 

Orbul și el, bâjbâise,

Și nu știu cum dibuise

”Valea” caldă, rușinoasă,

Și zărise pe blănoasă,

 

Și-a rămas țapăn vreo oră!

N-a văzut atâta ”floră”

De când era copilandru,

Ar putea fi și scafandru…

 

Uite-așa se vindecase,

Și-n păcate lunecase,

Că-l ademeni hoțește,

Inocența-i ciopârțește!

 

De atunci e admirată.

De nu era democrată

Să-și arate tot ”pro…fundu*”,

Surd, ar fi rămas și Surdu,

Mutu, mut pe veșnicie,

Orbu n-avea căsnicie.

Adică concubinaj,

Prin ea…în pelerinaj…

 

 

Citeste mai mult…

1979358853?profile=RESIZE_1024x1024

Peste lunca înverzită,
Din obraji de cer curat;
Peste-o apă limpezită,
Ieși astru purpurat.

Trezi lumea mărunțică.
Ici, din mușuroi bombat,
Vecinica mea furnică,
A ieșit la adunat.

Dintr-un corcoduș, alături,
Coțofana a zburat.
Un țâstar zvârli trei pături,
Și sorbi aer curat.

Când zări biata furnică,
Cum se opintea c-un bob,
Mare cât o alunică;
Se simți ca un neghiob.

-Uauuu! și fluieră-n mirare.
Nici eu n-aș putea să-l car,
Bobu-ntrece cap, spinare…
Nici n-aș încerca măcar!

Fâș! din păturica moale,
A ieșit o molie,
Și se-mpiedică în poale,
Lunecând pe-o folie!

-Iar mi-a perforat-o sluta!
S-a căinat unui trifoi.
-Rea! îl aprobă cucuta,
-Stricătoare! și-un broscoi.

Un bondar în tolăneală
Pe o floare de bujor,
-Ce-i atâta bombăneală?
Iscodi cu glas ușor.

Vreau să dorm că somnu-I dulce
În mireasme și în cant!
Și s-a dus ca să se culce
Sub o nalbă, pe pământ.

Eu vă rog să nu vorbiți,
Nu cumva să îl treziți…

Citeste mai mult…

1979358956?profile=RESIZE_1024x1024

Peste gene somnoroase,
Peste ochi ce-au fost vioi,
Și pe soluri mlăștinoase,
Și prin cuib de pițigoi;
Trece Ene lin și coase
Vise dulci și luminoase.

Râd luceferii în ape,
Luna s-a-nălțat ușor,
Peste pădurici mioape
De-ntunericul trișor;
Peste colnice și vale,
Luminând totul în cale.

E tăcere și miresme
Răspândite de păduri.
Florile cu stropi aghesme,
Nemișcate în conduri,
Verzi, aduși de primăvară;
Se spală și se-nfioară.

Îngerii cu albe cape,
Își spală picioarele,
Cu migală în trei ape,
Și așteaptă soarele,
Ca să meargă la culcare,
Pe un nor pus în mișcare.

Sââât! că noaptea se destramă.

Aurora e-n senin,
Lumea-i prinsă-n fotogramă,
S-au dus stelele-n suspin,
Și prin raze fotogene,
Mi-a fugit somnul din gene.

Citeste mai mult…

1979359985?profile=RESIZE_1024x1024

Sub cireșul plin de flori,
Ce sclipea-n senin și soare,
April, prinsă de fiori,
Plânge-n hohot, cu paloare.

Ieri zburdau mieii vioi,
Foșnet de gândaci, verdeță,
Triluri vesele în toi,
Astăzi toate par de gheață.

A fugit albina-n stup,
Ba a tras și-o draperie.
Popândăul și el, țup!
Înapoi în galerie.

Fluieră prelung, mirat,
Căutând o păturică,
Și de spaimă transpirat,
Astupă o găurică.

Brrr! îl trece un frison,
Da făcu focul la sobă,
Și strigă la unison,
”Să-mi pun haina hidrofobă…”

Prin fereastra cât un ciob,
Iscodi natura toată,
E pustiu și-un vânt neghiob,
A-nceput aprig să bată.

Cum să nu plângă April,
Când hoinar, hain și rece,
Suflu aspru, pueril,
Strică tot pe unde trece?

În ușă, îmbrobodită,
Tremură și o termită.

Citeste mai mult…

1979358016?profile=RESIZE_1024x1024

-Nu mănânc carne de miel!
Protestează Daniel.
Tati, nu-l sacrifica
Că cere tradiția…

Plânge-n curte pe-un butuc,
De răsună în sătuc,
Băiețelul bălăiel,
-O, mieluțul…sărmănel…

Mielul sare zvăpăiat,
Cu boticul țuguiat,
Bea apă din cofăiel,
Adusă de Daniel.

-Vino ici, zburdalnic mic,
În brațe să te ridic,
Să ne ducem în desiș,
Ca să scapi uf, de tăiș…

Tatăl, rămas gânditor,
Cu un ochi iscoditor,
Îl zări pe Daniel
Cum fugi cu tot cu miel,

Descălțat, spre aluniș,
Călcând ierburi, când prundiș…
Și s-a făcut nevăzut,
-Doamne, Doamnee, ce-am făcut!

S-a văitat tatăl, îndat*,
Și strânse întregul sat,
Să-l găsească pe fecior,
Și-l găsiră la izvor,

Cu mieluțul strâns de el.
-Nu v-apropiați de miel,
Îl iubesc ca mama lui,
Nu vedeți că-i doar un pui?

Din ochii înrourați,
Pe obrajii bucălați,
Curg șuvoi de lacrimi mici,
-Ce hoardă de inamici!

Tati, eu dac-aș pieri,
Tu de dor nu ai muri?
Nu-mi jertfi mieluțul, zău!
Nu poți fi atât de rău!

Când vedeți mieluți vioi,
Sunt salvați copii, de voi!

Citeste mai mult…
1979358134?profile=RESIZE_1024x1024

-Cot-codac! în mod bizar,
Se aude într-un cor,
De a tresărit Azor,
Ce să fie în cuibar?

Țuști! găina Cotcodac,
După ea încă vreo opt,
Și un cocoșel ”necopt”,
Ajungând lângă cerdac.

Una a zvâcnit ușor,
Și-a zărit prin geam din zbor,
Într-un coș pe tocător,
Munca sa, un oușor.

Ba și altele mai mici,
Vopsite în vii culori,
Nu-s nici ouă, da nici flori…
-Ce-ai văzut fato, ne zici?

-Grozăvie, alta nu-i!
Într-un coș gătit frumos,
Oul meu acu-i lucios,
Și doream să fie pui…

-Ce-i cu tine, ce tot spui?
A sărit ca arsă Cot.
Acu intru de-o să pot…
Ale mele sunt verzui!

Moțata și-a înroșit
Creasta și s-a ofuscat.
-Patru ouă mi-a pictat,
Și cât le-am cocoloșit…

-Cine le-o fi moșcotit?
M-a lăsat fără de fiu,
Cin* să strige piu, piu, piu?
Și râme i-am pregătit…

Se plânse și Cocoșel,
Ca un tată-ndurerat,
Apoi lung a fluierat,
Și-l zări pe Flocoșel.

-Hei, tu știi ce s-a-ntâmplat?
(Iscodi pe motănel,
Mițos, alb și frumușel)
O să am un fiu pictat?

Flocoșel s-a scuturat,
Și fudul că știe tot,
Lunecă leneș pe-un cot,
Și teama i-a-nlăturat.

-N-o să ai un fecioraș
Nici gălbui, nici colorat,
Azi au straiul înflorat,
Și vor sta în paneraș,

Ouă mari și oușoare,
Gătite de sărbătoare!

Citeste mai mult…

1979358244?profile=RESIZE_1024x1024

Ziua-i caldă, luminoasă,
Pomii țes cu sârguință,
Cu fir verde o catrință,
Ca să facă umbră deasă.

Și prin frunze-n taină mare,
Hărnicele și sprințare,
Trudesc iar la cuibușoare,
Păsările călătoare.

Ți-ți-ți pe struna mică,
Pițigoiul fâââl! apare,
Cu un snop călduț din soare,
Și-ncălzește o mămică.

Ea clocește grijulie,
De natură ocrotită,
Fericită, pregătită,
A scos pui de ”gămălie”.

Cu ochii mijiți alene,
Un șoarec slăbit de iarnă,
Din ghetuțe își răstoarnă
Țărână, frunziș și pene.

Le-a ascuns în galerie,
Pentru iarna următoare,
Și fugi pe câmp, răzoare,
Radiind de bucurie.

O, cât verde! Ce miresmă
Răspândește și cireșul!
Se răsfață și măceșul,
E Prier sau e fantasmă?

Din mirajul de culoare,
Strâng și eu un snop din soare!

Citeste mai mult…

1979356398?profile=RESIZE_1024x1024
Ochiu-mi treaz azi, te demască,
Știu citi și pe sub mască.
Nu-mi zâmbi cu șapte măști,
Nu ne crede pe toți, proști!

Afișezi perfecțiune?
E mimare, ficțiune…
Ți-am smuls rând pe rând din măști,
Nu ne crede pe toți, proști!

Am dovezi, ești mitomană,
Falsă, rea și grandomană,
Ce te-nfofolești în măști,
Și ne crezi turmă de proști.

Ce, încurc că-s vigilentă?
Nu pot fi o indolentă,
La mizeria ce-o-mproști,
Nu ne crede pe toți, proști!

Nu poza în miel de Paște,
Că ții post, te-nchini, pupi moaște,
Că faci parte din anoști…
Nu m-au zămislit doi proști!

Chip angelic, (Ce teatrală!)
Ținută de ”Generală”,
Cordială… Recunoști
Că ne iei un cârd de proști.

Râzi c-un rictus ( Ce sforțare!)
Și-mi ieși în întâmpinare,
Dinți aliniați drept oști,
Nu ne crede pe toți, proști!

Saltă-ți grima să-ți văd fața
Ce-o zărești doar dimineața,
Înainte să-ți pui măști,
Nu ne crede pe toți, proști!

Eu sunt câinele cuminte…
De mă zâdări, ia aminte,
Fii atent, nu mă cunoști,
Nu fac parte dintre proști!

Citeste mai mult…
1979356754?profile=RESIZE_1024x1024

De-ar plânge pumnul tău ce a lovit
În trup de copilaș nevinovat,
Ce l-a primit sărmanul, gârbovit;
Ar trebui din oase ”renovat”.

De-ar spune câte lovituri a dat,
Pe unde-a nimerit și a țintit…
Da pumnul tău este acomodat
Și-a devenit mârșav și-mpătimit.

De-ar fi purtat și semne ca dovezi,
În pansamente l-ai fi oblojit.
Da-ți place să-l conduci și să șochezi
Cu pumnul tău, călău neistovit.

De-ar sângera nelegiuitul pumn,
Din tirul loviturilor cândva,
Căci rațiunii este drept alumn;
Tot trupul tău de brută, ar seca.
…………………………………..
Plângea un pumn torționar și hâd,
Schilav, atrofiat, aproape mort,
Copiii agresați acuma râd,
Că-i invalid, inert…de la ”efort”.

Și ar striga un pumn printre cei vii,
”Sunt un infirm c-am abuzat copii”!

Citeste mai mult…

1979356579?profile=RESIZE_1024x1024

De ce lovești copilul altei mame,
Că n-ai habar ce mult s-a chinuit,
Și câte nopți din ani și-a cheltuit,
Și frici ce le-ai expune-n mii de rame…

De ce jignești copilul altei mame,
L-ai legănat până la amurțire?
Torționar, te crezi în nemurire?
Bruscând, nu ești decât un soi de scame!

Ce, l-ai vegheat în spaime prin spitale,
Plângânu-ți jalnic inima de mamă,
Agonizarea sa, vărsându-ți teamă?
Cu-atâta neghiobie ai înfunda canale!

De ce-l lovești până la-nmărmurire,
Să îl călești s-ajungă ca și tine,
Cu sufletul murdar și în ruine,
Ce traume ai strâns? Aștept o lămurire…

Îți iei salariul ca și infractoare?
Ești mândră că lovești și timorezi?
Și poate mârșăvia îți notezi,
Înc-un trofeu, madam Asupritoare!

De ce lovești copilul altei mame?
Ai traumatizat ca un călău,
Din copil bun, tu îl transformi în rău,
Și ca adult va fi pion în drame…

Nu mai lovi copilul altei mame!
Ai sufletul marcat și chior, olog?
Mai bine-ai consulta un psiholog,
Să nu guști biciul meu în epigrame.

Citeste mai mult…

1979353355?profile=RESIZE_1024x1024

Când am poposit acasă, după ani printre străini,
Că mă îmboldi aleanul, că-s legat prin rădăcini
De frumoasa țărișoară, ce-i condusă de corupți;
Am căzut într-o fisură, de-aia am nădragii rupți!

O fisură? Ba o groapă în astfaltul crăpăcios,
Și mă zbat neputincios, nu c-aș fi un căcăcios.
N-a fost lată, ci adâncă și m-a ținut prizonier,
Toți credeau că sunt la lucru, că aș fi sezonier…

Am pus mâna plin de jenă, să acopăr dosul gol,
Și un amărât al străzii, mă săltase de pe sol,
Și-mi ceru pentru serviciu, haimanaua, că rețin;
Zece euro și-mi zise: ”Te uiți lung? Încă-i puțin!”

Pricepuși, așa e moda, orice gest e răsplătit,
Legi nescrise, idioate, de la ștab, la năclăit,
Și înghit în sec și tac, și-mi așez ținuta fină,
Și comand prin telefon, la dispecerat, mașină.

A venit după o oră, un taxi c-un imatur,
Ce mă jupuise bine…destul că eram la tur;
Și încerc să-l iau în focuri: ”Măi, băiatule, e jaf!”
”Valea, că am o comandă!” și-mi dă c-un aerograf.

Am lăsat ciubuc făr* vrere, c-a plecat în mama lui!
Și privesc rămas ca prostul, spre fațada blocului,
Coșcovit, cu tencuiala prăbușită ca-n război,
Oare nimerisem bine, sau e sălaș pentru boi?

”Bună ziua, nea* Mitică!” mă salută un puștan,
Cu-o șepcuță peste ochi, și chip de urangutan.
”Să te-ajut? Nu merge liftul…” și înșfacă un gentoi,
Și o șterse mișelește, înspre ghena de gunoi.

Stau ca blegul în mirare, apoi urlu ”Ajutor!
Fraților săriți degrabă, prindeți-l pe infractor!”…
Ori românii au surzit că au trai de ignoranți,
Ori s-au molipsit de vicii de la dragii guvernanți!

”Mai prinde-l! ( îmi spun în sine) Ptiu! da ce naivitate!”
Am uitat că-n România nu e cinste ca în State

Citeste mai mult…

1979354563?profile=RESIZE_1024x1024

Uniți în…proteste!

E Unirea! Azi, cu toții,
Protestăm…parcă-i infernul;
Să se clatine Guvernul,
Că vor să sloboade hoții.

Guvern trădător

Ne-ai momit Guvern corupt,
Reducând niscaiva dări.
Trădători, dăunători…
Da poporul a ”erupt”.

Românu-i inteligent

Nu suntem popor de blegi,
Limitați și ignoranți,
Ca voi să ne manevrați,
Să ne amețiți prin legi.

Prioritari grațierii

Lista este aranjată,
Pentru marii infractori,
(Și nu găinari, minori)
Tot de corupți dirijată.

Amnistie

Grațiere, amnistie,
Pavați drum borfașilor,
Dând fiori supușilor,
Mai bine o dinastie…

Citeste mai mult…


1979352774?profile=RESIZE_1024x1024
Peste solul înghețat,
Trece vulpea cu un pui,
Mititel de pacă nu-i,
Iar gerul l-a-ngenuncheat.

-Hei, ce fel de mamă ești
Să îți scoți pruncul în ger?
Zău, nu ai niciun ungher
Unde să îi spui povești?

Așa o mustră un corb,
Zgribulit pe ram golaș.
Uite-n vale un sălaș,
Mai la stânga, lângă sorb!

Vulpea clănțănind din dinți,
Alipi puiul de ea,
Și cu botu-l mângâia,
Cum și tu pruncu-ți alinți.

-Nu mă judeca pripit!
Un nămete cât un deal,
Ce sclipește ireal,
Stă în ușă ca lipit!

Și m-a prins cu puiu-n frig,
Că l-am dus la săniuș,
Că-i atât de jucăuș,
Și n-am bani nici de-un covrig…

Corbul, tată, astfel cum?
Le ghidă calea din zbor,
Și-au ajuns încetișor,
Prin viscoala ca un fum,

La culcușul nimănui.
Cu un fulg pe botișor,
Puse-n pat pe Vulpișor,
Și-acum cântă: ”Nani, pui!”

Eu pe trei nămeți urcată,
În hăinuța mea tărcată,
Cu căciulă, fes, mănuși,
Scriu pe file de pănuși.

Citeste mai mult…

1979351789?profile=RESIZE_1024x1024

S-a dus anul ca golanul,
Zdrențuit și furișat,
Ce mi-a dat? Ce mi-a lăsat?
Taxe ce mi-au frânt elanul!

Nu-i ok autostrada?
Eu îmi spun: ”Ce basca mea?”
Sorb un vin, ascult manea,
Apoi pipăi balustrada...

Sunt mâhnit și rău m-apasă,
Că pădurile s-au dus,
Semn mai e un corcoduș;
Fură toți și nu le pasă!

Și mai am o supărare,
Acu, la sfârșit de an,
(De-am ajuns un bețivan)
Că aș vrea ca să declare,

Orice hoțoman din țară,
Câtă șpagă a luat,
(Greu e de evaluat!)
Și pe unde o tocară?

Eu nu am nici cont în bancă!
Trei cămări sunând a gol,
De aceea stau matol
Și tot dau din ”barabancă”!

Nimic nu e drept în țară,
Iar copiii mi-au plecat,
Și mi-e dor și e păcat
Că-n lume se-nstrăinară.

-Hai tăicuțule ”afară”!
Uite-așa mă tot momesc,
Da pământul strămoșesc,
Mă ține ca într-o gheară!

Apoi sunt bătrân și dacă
M-a lovi moartea subit,
Cum să mor neprohodit,
Hăt! și făr-o Busuioacă?

Șed cuminte-n bătătură,
Când sătul, când flămânzit,
Când de geruri amorțit,
Refulând în băutură.

Și mai am mâhniri nespuse,
De le-aș spune, zău așa,
Am teamă că m-or taxa...
Ia să-mi văd de catrafuse!

Iată că se duce anul...
Fac bilanțul ofticat:

Am dat dările la stat,
Ficatul e devastat,
C-un picior cam șchiopătez,
De îmi vine să-l retez;
Cu-o ureche nu aud,
Și la dos sunt rupt și ud,
Că beau cu Ion, în tău,
Așteptând Anul cel Nou!

Citeste mai mult…

1979351846?profile=RESIZE_1024x1024

-Ce-ai rămas mă, ca un bou?
Acuș avem un An Nou,
Iar guvernul…și mai nou,
E curat precum un ou!

-Au promis, cum promit toți,
(Nu-i hulesc și nu-i fac hoți)
C-om avea un trai mai bun,
Doar în ziua de Crăciun.

Și de Anul Nou, o zi,
Că apoi te-ai chinui
Să achiți rate la bănci,
Așa te subții la fălci!

Lefile, (că sunt prea mari)
Te vor face să dispari,
Într-un puț, băltoacă, laț…
Decât traiul în nesaț.

Le vor face tare mici!
Eu voi îndopa urzici,
Ștevii, melci, furnici, legume,
Cine nu… valea din lume!

Am noroc, nu-s mâncăcios,
Sunt doar piele peste os,
Și dacă n-oi mai mânca,
De mor, nu mă voi strica.

Soața m-a luat la rost:
-Uite fiță de neam prost!
Ce, e Papa, ruda ta?
Javrile te-or îndopa!

Eu am bani de-nmormântări?
Te-aș arde, și-n patru zări
Te-aș împrăștia! Ești tâmp?
Da și crematoriu-i scump!

-Ho! că am glumit un pic!
Eu am bani de mers în dric?
Nu sări ca dintr-o șa,
Scornesc ironii așa…

Cât aș fi eu de glumeț,
Îmi fac rost de un hârleț
Și-o lopată, precaut,
Ș-aștept anul, abătut.

A venit Anul cel Nou!
Eu gătit într-un sacou,
Mă holbez cum banii mei,
Pârâie și fac scântei,

Împușcând Anul cel vechi,
C-am plătit taxe, perechi;
Doar să nu rămân dator
Statului. Sunt donator!

-Cine-i Statul? Să-l înfrunt!
Dumnezeul meu cel Sfânt?
De ce-s rob la el, mereu,
Și-mi duc traiul tare greu?

Mi-a răspuns Guvernul nou:
-Eu sunt Statul, tu, un bou!
Toată viața ta, bădie,
Îmi vei fi în custodie!

Citeste mai mult…
1979351731?profile=RESIZE_1024x1024
Aho, aho, români iubiți,
Ce prin lume pribegiți,
Chinuiți și osândiți,
Huliți, neîndreptățiți,
De străinul ce nu-i pasă;
Ați plecat oftând de-acasă,
De nevoie, nu de drag,
Lăsând copiii în prag,
Cu lacrimi cât norișorul,
Să vă poarte veșnic dorul,
Veniți, le sunteți datori,
Baremi azi, de sărbători!

Refren: ................

Aho, aho, români, voi, frați,
De ce stați înstrăinați,
Și vă faceți cuib străin,
Căptușit cu spini, pelin,
Născând fii în altă țară,
Și vor crește și-o să-i doară
Că nu-și știu graiul străbun,
Să nu știe ce-i zăbun,
Brâu și clop, sau cingătoare...
Sufletul vă plânge, moare,
Că sunt pui de românași
Și străinii le sunt nași...

Refren: ................

Aho, aho, voi, migratori
Hai, veniți de sărbători,
C-a să-i vedeți pe părinți,
Ce v-așteaptă-n prag cuminți,
Mai gârbovi, ducându-și anii 
Doar în rugi, făcând sfeștanii,
Cu gând că s-or prăpădi,
Iar voi nu veți mai veni.
Vor să vă mai vadă-o dată,
Trăgând ivărul la poartă,
Să își mustre aprig câinii,
”Marș! că n-au intrat străinii!”

Refren:

Pocniți biciul, faceți tropa!
Să răsune-n Europa,
Să audă toți românii,
Și să simtă gustul pâinii,
Pâinea coaptă-n vatra-mamă,
Și să vadă în năframă
Lacrimile mamelor,
Și versul poemelor,
Scris cu cerneală albastră,
Hai, veniți în țara voastră!
Citeste mai mult…

1979349401?profile=RESIZE_1024x1024

-Îl vreți pe Moș Nicolae,
Cu hăinuțele în claie?
Cu tabletele în mână,
Concentrați? Ei, asta-i bună!

Ce-i aici, pe coridoare?
Parca-ți fost la vânătoare
Cu-ncălțările… Se poate?
Doar noroi și frunze moarte!

Așa ne-a mustrat bunica.
Din priviri chiar și pisica!
Că stăm mereu pe tabletă,
Absentând de pe planetă…

Ana a sărit vioaie,
Roșie și bucălaie:
-Iu-huuu! Haide, Valentine,
Ca să ordonăm că vine!

-Cine? întreb bisilabic.
-Înțelegi ca un arabic!
Așa replicase Ana,
Spălând cu viteză, cana,

Apoi, țup! prin dormitoare,
Ordonând în grabă mare,
De crezi că o face zilnic!
Cred că e muncă de silnic…

Mă urnesc constrâns, alene,
Că mă bombarda cu perne;
Și-ntr-o oră jumătate,
Îmi fac ghetele curate.

N-am mișcările domoale,
Da nu-mi place s-aspir țoale,
Să șterg praf… Ce manieră!
Nu-s pe post de menajeră.
…………………………………
A sosit Moș Nicolae.
Ana face-o hărmălaie,
Chicotind pe coridoare,
-Eu am dar...tu, bețișoare!

Citeste mai mult…

1979350363?profile=RESIZE_1024x1024

Lia, cu sâni cât dulia, umplând cupa cu pampoane,
Lungi picioare, fițe multe, tare-și dorea silicoane!
Lunguiețe precum sfecla, enorme cât doi bostani,
Da, corect, pretenții multe...n-are școală, da nici bani!

-Cum, femeie de serviciu? Nu vezi cum arăt, cucoană?
Concurez cu o gazelă! Ce-s ca tine, cap și slană?
Fir-ai tu cu-așa idee, da cum oare îți permiți
Când eu am într-o secundă, (că-s în stare) opt iubiți!

Zici că-s moși și cu prostată și cu testamentul gata?
Îmi convine de minune, că nu mă numesc ”Argata”!
Mă prefac că mor de drag și că i-aș iubi și-n moarte,
Și o duc într-un răsfăț, ba îmi pun și bani deoparte!

Dacă-i paște brusc infarctul când îi pupă coana Moarte,
Eu adun ce pot în grabă, și migrez în altă parte.
Azi se poartă acest troc, tinere cu centenari,
Ea oferă tinerețea, ei, averi că-s ”selenari”...

-Treaba ta! îi spune ”capul” da și ”slana” de pe mine,
Unii își aștern mătase, alții dorm chirciți pe vine...
Nu mă bag în viața ta, ți-am dat doar un sfat, fetiță,
Însă anii trec și tu...te sluțești cu tot cu fiță!

A trecut vremea și Lia, n-are sânii cât dulia...
Merge țanțoșă pe stradă, scânteind precum făclia,
Atârnându-i doi bostani, (sunt rea!) două silicoane,
De-și fac cruce șir de babe, mai ceva ca la icoane...

Silicoanele par scumpe, da nu știu cum se-ntâmplase,
Când o strânse unu-n brațe, (ce-i drept, tânăr) apăsase
Sau o înțepă cu acul, cu intenție, (un drac!)
Și deodată Lia țipă și s-aude tare: ”Pac”!

Ăsta a rămas ca boul, când văzu pe biata Lie
Cum bocește panicată: -Un balon și o dulie!
Prostule, am suportat hodorogii plini de bale...
Și privește cum pe bust curge râu de chimicale.

Nu știu ce n-a suportat: pierderea, jena, durerea...
Mirosind a aditivi și benzină-i plesni fierea,
Și se duse tinerică, lângă sponsori, fără grai,
Deformată și în chinuri, în iad, sau poate în rai...

Citeste mai mult…

Triști sunt ochii toamnei mele,
Crezi că o trec doruri grele…
Cenușii, încercănați,
Licăresc înrourați,
Privind câmpul pustiit,
Ruginit și ghemuit,
Că Brumar i-a dat fiori,
Șapte rânduri reci, în zori.

Peste colnic și vâlcele,
Plâns-au ochii toamnei mele,
Că s-au scurtat zilele,
Dorm și alunelele,
Codrul a rămas golaș,
Nu tu joc de copilaș…
Pe un ram, părând puiuc,
Cânta lent un guguștiuc.

Curg din ochii toamnei mele,
Lacrimi peste cuiburele,
Peste vrăbii, pițigoi,
Ce rămân cu drag la noi,
Să ne țină de urât,
Iar când sunt posomorât,
Să își dreagă glasul lor,
Și să triluie ușor.

Și-au plâns ochii toamnei mele,
Cu tentă de caramele;
Zile și nopți șopotind,
Prin burlane tropotind,
Umplând văile pustii,
Fără legi, nici dinastii,
Spălând obrăjori din lut,
A pământului tăcut.

Un șoarec murat, o roagă:
-Nu mai plânge toamnă, dragă,
Că mă faci să plâng și eu,
Da și copilașul meu…

Citeste mai mult…

Peisaj tomnatic - autor Aurora Luchian

1979346026?profile=RESIZE_1024x1024

Șopotește glasul toamnei,
Prin via îmbelșugată,
Vântul prinde trena doamnei,
Și obraznic, vâââj! o saltă.

Trece câmpul în rugină,
Călcând buruieni muiate,
Necăjită-i o sulfină,
Că-și pierdu frunzele toate.

Tuși sec o mătrăgună,
Cică prinse o răceală.
Măsălarița își sună
Șapte toamne-n buimăceală!

Din salcâmul singuratic,
Ce-și scălda frunza-n aramă,
Croncănea un corb tomnatic,
Anunțând ploi ca o dramă.

-Hapciu! strănută o nucă
Când coaja o părăsise,
Și căzu de sus, năucă,
Și sub brusturi năvălise.

Încărcat cu frunze moarte,
Râul șerpuind agale,
Simțind toamna rece, foarte,
O stropi din cap în poale!

Citeste mai mult…
-->