Ziua-i caldă, luminoasă,
Pomii țes cu sârguință,
Cu fir verde o catrință,
Ca să facă umbră deasă.
Și prin frunze-n taină mare,
Hărnicele și sprințare,
Trudesc iar la cuibușoare,
Păsările călătoare.
Ți-ți-ți pe struna mică,
Pițigoiul fâââl! apare,
Cu un snop călduț din soare,
Și-ncălzește o mămică.
Ea clocește grijulie,
De natură ocrotită,
Fericită, pregătită,
A scos pui de ”gămălie”.
Cu ochii mijiți alene,
Un șoarec slăbit de iarnă,
Din ghetuțe își răstoarnă
Țărână, frunziș și pene.
Le-a ascuns în galerie,
Pentru iarna următoare,
Și fugi pe câmp, răzoare,
Radiind de bucurie.
O, cât verde! Ce miresmă
Răspândește și cireșul!
Se răsfață și măceșul,
E Prier sau e fantasmă?
Din mirajul de culoare,
Strâng și eu un snop din soare!
Comentarii
Snopul tău l-ai împărțit
Și ce-aveai... s-a înmiit!
Pentru dar îți mulțumim,
Te-admirăm și te iubim!