Postările lui Şachir Urfet (19)

Filtrează după

Sunt valul mării

Sunt valul mării

ce șoptește numele tău

Sărut țărmul pe care au trecut

pașii tăi pe nisipul fierbinte

val peste val

 să nu-ți pierd urma

să nu pierd forma pașilor tăi

urma-ți să se topească

în inima mea

Mirosul tău să mă cuprindă

și cu fiecare val să-mprăștii

parfumul de flori

al pașilor tăi fierbinți

Așa aș vrea să te am

sub soarele-arzător

rostogolindu-ne pe

nisipul plin de văpaie

sudoare pe sudoare

eu val și tu lac

Nu poți vorbi

gura ta nu poate spune nimic

dar eu îți aud

strigătul inimii.

Autor: Urfet Șachir

Mangalia, 23.03.2013

Citeste mai mult…

Vatra mea frumoasă

Cer albastru, fără nori,

În grădini rȃnduri de flori

Și un soare strălucind

Peste vȃrfuri stă zȃmbind.

 

Șerpuiesc potecile,

Curg clipocind apele,

Cȃmpul este roșu foc,

Este lanul cu noroc.

 

Macii iar au înflorit

Lȃngă grȃul înverzit

Și mi-aduc un dor de-acasă,

De la vatra mea frumoasă.

 

Autor Urfet Șachir

Mangalia, 07.06.2015

 

 

Citeste mai mult…

Inima mea e marea învolburată

Inima mea nu e o gară

în care să te perinzi

cȃnd ai chef și cum poftești,

trenul cu care vii cȃnd ai dorințe

și pretinzi să-ți fiu deschisă,

cȃnd trenul tău de plecare

așteaptă în depou

ca după o plimbare prin Copou.

Nici parc nu-i inima mea

să pleci după o siestă și să

revii la masa următoare ...

Nu uita, inima mea e vie

și are propriile trăiri!

De ce o rănești cu nonșalanță?

Inima mea e o cutie de sentimente

gata să plesnească

de atȃta iubire

chiar știind că te joci cu ea.

Inima mea e marea-nvolburată

ce-și duce-n adȃncuri pasiunea

izvorȃtă din gȃnduri pure și o

inimă curată.

 

Urfet Șachir

Mangalia, 27.06.2015, h 0.30

Citeste mai mult…

Iarăși primăvară!

Primăvara a țȃșnit în mine

Iarăși, în toamna vieții mele

Și-mi curge în zilele senine

Cu cer de-azur și plin de stele.

 

Cuvintele-mi rup și le pun în sac,

Îmi iau bilet spre drum de soare,

Gheața din iarnă e acum un lac,

Iar eu mă umplu de sudoare.

 

Din soare aș vrea să rup o rază,

S-o anin pe cerul vieții dragi,

Din mare-un val pe nisip valsează,

Ștergȃnd al iernilor urme vagi.

21.06.2015 h 01.11

Citeste mai mult…

În ziua-n care mi s-a scris soarta

În ziua-n care mi s-a scris soarta

Eu înotam pe-un fir de lumină,

Mă-nvȃrteam căutȃnd de zor poarta,

Ce ducea spre-o candidă inimă.

 

Cȃnd a sorții poartă mi s-a deschis,

Din neguri spre lumină am pășit,

În ochii-mi tot azurul l-am cuprins,

Sub tălpi, pămȃntul nici că l-am simțit.

 

Mi-a alergat inima spre tine!

Atunci am zis că mi s-a scris soarta,

Căci ai simțit, la fel ca și mine,

Că două fire și-au găsit poarta.

 

Urfet Șachir

Mangalia, 16.06.2015, h: 22.55

Citeste mai mult…

Pe aleile din valuri

Pe aleile din valuri
Îmi așez pașii ușor,
Să se legene pe maluri
Un suspin și al lor dor.

Ochii-mi să cuprindă zarea,

Să ia-n ei azurul tot,

Să întind mȃinile spre ea,

Către dorul tău să-not.

 

Tu, în arcul curcubeic,

Din adȃncuri de ocean,

Să-mi apari epicureic,

Ca să uit de-al meu alean

 

Urfet Șachir

Mangalia, 12/13.06.2015, h 0.19

 

 

 

Citeste mai mult…

De ce-mi plȃng cuvintele

Dragostea e o emoție continuă.

Am pășit pe drumul ei, dar nu știu

cum să ajung la inima ta.

Pot trăi o mie de visuri

ca să ajung la ziua de mȃine,

pot grăi șoapta tainică a

luminii și a nopții din cugetul meu,

desenȃnd cuvintele din aburii iubirii

în aerul pe care îl respiri.

Ți-aș putea fredona graiul

păsărilor în focurile dragostei

sub cerul cu  mii de stele

 zȃmbind la jocul lor sprințar.

În brațele mele te-aș face să

simți farmecul șoaptelor

de iubiri netrăite, refulate,

te-aș înălța, iar eu în mii

de bucăți m-aș sparge,

la pieptul tău de m-ai strȃnge

și aș simți căldura inimii tale.

Dar șoaptele mă dor,

căci ajung la urechile tale,

dar nu și la inima ta!

Şi-mi plȃng cuvintele

pe strunele inimii zdrobite,

rămȃn la poarta inimii tale

să crească din lacrimi

o inimă de gheață

și un trandafir.

 

 03.06.2015 h 0.56

 

Citeste mai mult…

În ce parte, în ce lumi?

Cȃnd pe lume umbli hoinar,

Drumul tău nu are hotar,

Ești veșnic singur

Cu sufletul pur.

 

Ești pe lume necunoscut

Că în neștire te-ai născut

Și-ai de înfruntat,

Greul de-ncercat.

 

Vai, suflețelul rău te doare,

Ochii varsă lacrimi amare!

Ce e de făcut,

Copilaș pierdut?

 

Unde oare să-ți îndrumi,

În ce parte, în ce lumi,

Ai tăi pași ușori

Și alergători?

 

Șipotele, 28.05.1980

Citeste mai mult…

Dacă într-o zi ...

Dacă într-o zi absența mea ar cădea

ca o umbră în ochii tăi,

nu uita că cei care plȃng sunt îngeri.

Nu uita, în acea zi îmi voi pune

capul pe genunchi

și-mi voi plȃnge singură absența.

Tu să nu plȃngi!

Pune-ți tristețea pe-un fir de briză

și trimite-o pe valul înspumat al mării,

eu șoapta-ți o voi auzi

și-n căușul palmei mele o voi ascunde.

Voi ține pumnul strȃns la pieptul meu

să nu îmi scape tremurul glasului tău.

Dacă într-o zi o pasăre îți va poposi pe umăr,

să n-o izgonești, s-o lași, că-ți va cȃnta

dragostea mea nemărginită, dincolo de imensitatea

mării care învolburează inima mea plină de duioșia

 sufletului tău!

Las-o să-ți stea pe umăr și să te privească

neîndestulător și privește-o și tu

cu sufletul tău cald, atȃt de cald

încȃt apele ar fierbe în creuzetul lor!

Privește-o cu marea din ochii tăi

și las-o să-ți cȃnte căci va fi întruparea mea!

 

Urfet Șachir

Mangalia, 25.05.2015, h 23.50

 

Citeste mai mult…

Tare-aș vrea

Ochii-i plȃnși de-atȃta jale

Și oftează lung și greu,

Tare-aș vrea să pot și eu

Să îl fericesc mereu.

 

Trupu-i greu de-atȃta cale

Se întinde lung și lin,

Tare-aș vrea și eu să vin

Și durerea-i s-o alin.

 

Privirea-i cade colo-n vale

Și se uită lung și trist

Tare-aș vrea să fiu artist

Și tristețea să i-o-nchist.

 

Urfet Șachir

Mangalia, 21.05.1994

Citeste mai mult…

Glasul tăcut al iubirii

Motto: Tăcerea e ca mierea,

            poezia-i durerea,

            că-nghite lacrima

            și cȃntă patima! 

 

Îmi spui să mă căsătoresc cu poezia,

dar eu îmi rup deja cuvintele

argintii din stele

și ți le aștern pe poteca

ce duce spre vȃntul de primăvară,

să te-nvăluie-n mireasma

florilor de mai;

ramurile înflorite ale liliacului

din colțul casei să-ți încolăcească

dorul, de e prea mare.

Te voi aștepta pe cărări de lună,

din versuri îți voi smulge

și dor și patimă,

le voi presăra pe-aleea-nstelată,

acolo unde sunt iubiri

ce niciodată nu mor.

Chiar dacă tac, inima-ți tresaltă

și suflarea mea pe suflarea ta

să picteze aura iubirii noastre,

să te-nfrupți din dulceața tăcerii.

Poezia mea e-a dragostei durere,

înghite lacrima atȃrnată pe ochi

ca o liană mustind măreția răsăritului

și cȃntă patima ce mistuie

misterul întunericului.

Ȋn palma amintirilor se scriu pe veci

valuri alergȃnd să prindă o fărȃmă de mal,

puterea apei sfarmă pietrele

și jeturi de dureri se cambrează peste

frumusețea tăcută a pămȃntului

și seceră bine inima mea.

Citeste mai mult…

Au nins!

Au nins petale de cais

Peste iubirea noastră

Și-și varsă focul în abis

Dureri de nea albastră.

 

Au nins din cer raze-argintii

Și-au luminat pămȃntul,

Un curcubeu în zări pustii

Înseninează gȃndul.

 

Au nins pe marea de smarald

Și rece ca cristalul

Fiori din sufletul meu cald

Ce-și cată-ntruna malul.

 

Au nins și încă mai plutesc,

În vȃntul nestatornic,

Petale ce încă iubesc

Un ram de verde dornic.

 

Urfet Șachir

Mangalia, 12.05.2015, h 08.57

Citeste mai mult…

Obstacol

O, palidă icoană a vieții-mi fără capăt!

O dureroasă rană a sufletului mort,

Ce sapă-n unde grele și-amețitoare-n treacăt,

În cugetări depline și-n inimă o port.

 

Tu stai în calea căii și stai în fața morții,

Cu mila ta, călăii, îi cruți și îi dai sorții,

Iar soarta, cum se știe, pe drum pribeag purcede

Și-a sorții pribegie, amară e, se vede!

 

O, palidă icoană, dă vieții mele har!

Să prind pe firul ei blestemul și să-l surp

În adȃncimi de-abis. În pȃntec scump vlăstar

și c-o lumină nouă păcatul să-l curm.

 

Urfet Șachir

Șipotele,  17.05.1980

 

 

Citeste mai mult…

Dacă nu te văd o zi

 Stȃnd pe prispa casei mele,

Într-o zi cu doruri multe,

Îmi veniră-n minte cele

Ce mi le spuneai, iubite.

 

Și, cu dorul sub cămașă,

Îmi cȃntai la mandolină,

Dragostea ta pătimașă,

Colo sus, pe o colină:

 

Dacă nu te văd o zi,

Inimioara, draga mea,

De dor tot m-oi perpeli,

Dragostea, scumpetea mea.

 

Dacă nu te văd o zi,

Draga inimioarei mele,

Sufletu-mi vei nimici,

Jumătatea vieții mele.

 

Dacă nu te văd o zi,

Scumpa sufletului meu,

Voi cere nopții să vii,

Să-mpaci dorul meu cel greu.

 

Voi cere și o dispensă,

Pentru inimioara mea,

Să-mi dai dragostea-ți imensă

Pentru toată viața ta.

 

Urfet Șachir

Mangalia, 07.04.2015, h 01.06

Citeste mai mult…

Sacrificiul Suprem

 

Prin sacrificiul Suprem, norii s-au risipit

în zări îndepărtate, iar soarele a zȃmbit

fiecărui creștin, purificȃndu-l ca-n ziua

în care l-a văzut pentru prima dată.

Toată greutatea păcatelor era acum

pe umerii unui singur Om:

Omul lui Dumnezeu!

 

Urfet Șachir

Mangalia, vineri, 13.04.2012, h 19.15

Citeste mai mult…

Gȃlceava gȃndurilor

Înfrȃngere, insucces,

Dușmanilor, nu doresc!

Eu sunt nepăsător,

Să mă lăsați să mor

 

În poiana cu flori,

În zi de sărbători,

Sub soarele arzător,

În cȃntul păsărilor.

 

Acolo odihni-voi

Somnul meu lung, cel de veci,

Acolo eu visa-voi

Între patru pereți reci:

 

Ce-am făcut în toată viața?

Ce rost am avut pe lume?

Și nu voi sfȃrși cu cearta

Dintre gȃndurile mele.

 

Urfet Șachir

Cobadin, 30.10.1974

Citeste mai mult…

Sunt rămășița timpului meu

Precum un crin de munte,

Dragostea crește printre pietre.

Parfumu-i suav se-așterne printre plete,

Pe tȃmple și pe frunte în adieri vetuste

De rime-mperecheate-n iubirile tȃrzii

Ce-și caută aleea-n versurile unei poezii.

Atmosfera vibrează la sunetul iubirii:

Cine cu visele sale îi cere nopțile?

Cine cu brațele sale cuprinde nemărginirile?

În valurile brizei poznașe și ale mării

E chipul ei candid în calea uitării.

Nu mai simte pe umeri greutățile lumii,

S-a amestecat în respirația ei esența naturii

Și caută-n adȃncuri comori din lumi trecute.

Nu-i pasă că valurile au pericole neștiute!

De cȃnd s-a ghemuit în brațele sale,

Un milion de visuri a scris pe-ale versurilor petale,

Un milion de taine-au implorat ai ei ochi,

Visȃnd pe-alei de tei, de ambră sau de soc.

Unde, iubirea mea, să te caut în această  lume largă?

Timpul mi-a dat o palmă, eu nu-i mai sunt dragă!

Se pare că nu vrea să zȃmbesc prea mult.

Și inima, ah, nu se-oprește din al ei tumult.

Mă las legănată de-a visurilor  taine,

În balansoarul vieții se petrec destine.

Doar stelele mai știu de iubirea noastră

Și luna șugubeață, în noaptea cea albastră,

Cȃnd ne-a cuprins de mijloc o dulce toropeală,

În seara de amor, mireasma ei suavă.

 

Ce fericit poți să mai fii,

Că poți să mai storci lacrimi,

Că poți să înmoi inimi,

Că poți să faci din nopți zi!

 

Pe frunză destinul mi-a scris dor de iubire

Ca floarea de mac, fragilă în simțire.

 

Sunt rămășița timpului meu,

Zȃmbetul lui îmi va fi pe chip mereu,

O poză înrămată - chip neînsuflețit,

Şi adierea caldă-a unui amor sfințit.

 

Urfet Şachir

Mangalia, 30.03.2015, h: 0.49

Citeste mai mult…

Jogging la malul mării

 

 

Ies afară, în natură,

Să alerg, cam de vreo tură.

Faleza îmi e aproape,

Lebedele stau pe ape,

E-un parfum și pe alei

A înmugurit un tei!

 

Pescărușii-n zborul  lor

Țin concert și-s mulți în cor.

Își încearcă norocelul,

Cei ce au gros portofelul,

Pe vreun iaht, să facă rondul

Pe mare, c-așa e trendul.

 

Mai încolo, înspre far,

Stă pe gȃnduri un  pescar:

Să prind măcar de-o ciorbică!

N-a deschis încă la Lică,

Nici Costică, azi pe mare,

Nu prea mai are cătare.

 

Offf! Dar nici pe dig, măi, frate,

N-ai loc de mașini tunate!

Un domn, înțolit în lastră,

Intră la “Laguna-albastră”,

Un hotel cu o terasă

Chiar pe plaja lui Tanasă

 

Mă învȃrt în jurul cozii,

O mămică-și strigă plozii.

Mă îndrept spre malul mării

Să simt briza ȋn toți porii

Și cu brațele deschise

Strȃng la piept atȃtea vise!

 

Prieteni, v-aștept la mare,

S-alergăm cu toţi sub soare,

Dar pȃnă la revedere,

Eu vă trimit o vedere

Şi semnez-ȋn colţ-urării:

Fata de la malul mării!

 

Urfet Șachir

Mangalia, 28.03. 2015, h 21.25

Citeste mai mult…

Ȋţi vei aduce-aminte?! ...

 Ȋţi vei aduce-aminte, tu,

Cȃnd peste ani, vom fi sau nu,

Aceste clipe ȋnsorite

Ce pȃlpȃie ȋn vremuri triste,

 

Aceste zile de iubiri,

De iubiri și de tȃnguiri

Ale inimilor doruri

Ce rezistă printre nouri.

 

Ȋţi vei aduce-aminte, cȃnd

Ȋţi murmuram duios un gȃnd,

Am vrut atunci să ȋţi ofer

O stea din Carul de pe cer.

 

Umblam pe-atunci prin cer ȋn doi

Şi ne iubeam doar  amȃndoi,

Umblam atunci pe drum, hoinari,

Uitam de viaţa de amar

 

Şi gȃndurile noastre, poate,

Vor rămȃne ȋn vremuri, toate.

Autor: Urfet Şachir

06.11.2014,  h: 22.33, Mangalia

 

Citeste mai mult…
-->