Risipesc neantul…
În imagini iată pier ca o nălucă
Ce în casa verde clipa își usucă
Și mă duc departe mirosind a stele
Printre aștrii vitregi construind castele.
Risipesc neantul în clepsidra lunii
Și privesc în soare nebunia lumii,
Arcul de culori îl îmbăt cu marea
Și cunun cu dânsul razele și zarea.
Vechi imagini iată ard în palmă jarul
Unde Marea Moartă și-a lăsat hotarul
La vechea soprană cu rochie pestriță
Și cu voce blândă de mironosiță!
Răsfoiesc altare, scutur nevăzutul
Și întorc privirea să revăd căzutul
Prins între obloane cu priviri uitate
Între clipa morții și eternitate.
Mă înalț la stele picurând speranțe
Printre visul sorții scuturând distanțe
Și te-aștept la poarta unde nemurirea
Din esența vieții picură iubirea.
Mai înalț trei stele într-un cer departe
Unde îngeri cântă despre noi în carte
Și te chem acasă netezind iubirea
Ce în piept îți șade ca și nemurirea.
sursa foto - necunoscută- media online
-->
Comentarii