Accidentul dintre lumi, de atunci şi de acum, a rupt cerul
în două. Aici plouă şi dincolo era iarnă. Maşina de scris
tuna,
bătea,
tasta clapele de rugină în picuri de sânge peste timp şi degetele
tremurau hârtia de teamă. Nu se voiau scrise cuvintele, erau
prea grele pentru trupul obosit de minte. Afară de geam era frig
şi-mi clăteam privirea în jocul fulgilor din lumină.
Nu era loc de vorbe. De fapt, le uitasem atunci când,
să mă vindec,
am plecat doar eu,
fără aripi. Le lăsasem pentru Suflet să zboare, să ştie
că nimic nu e întreg până nu închide
cercul şi-nlăuntru, doar eu. Aştept.
16.01.2016 ora 19,53’
-->
Comentarii