Din oftatul tău răsare dorul,
Cînd dorința s-a aprins, ca jarul,
Mistuind inima încinsă – focarul –,
Aripile își ridică și-și ia zborul,
Dincolo, de unde gîndurile pătrund,
Să ne cerceteze sufletele, profund,
Dacă poate trezi aici o iubire veche,
Ca să reîntregească sufletele – pereche.
De-ar fi să-ți fiu jumătatea visată
Și să găsesc cărarea spre tine, luminată
De razele ce-ți izvorăsc din priviri –,
Oglindă scăldată în emoții – amintiri –,
Aș vrea să fiu picătura de ploaie,
Ce curge din ochii tăi –șiroaie –,
Pe buzele tale arse să mă așez
Ca să-ți vindec rănile… visez:
Cu aripi de vînt, să-ți fiu o adiere,
Să te-mpresor cu o tainică mîngîiere,
În suflet să-ți curg, șuvoi la vale,
Să fiu surîsul de pe buzele tale.
MdRaesculum 18.03.2012
-->
Comentarii
Mulțumesc, Sabina! Week-end cu bucurii, cu zîmbetul pe buze! Cu drag
Ileana, de nu știe "drîmboaie" din buze! Mulțumesc , Cami!
Fetelor, să aveți zîmbetul...lipit de buze! Cu drag
Frumoase versuri, Mircea! Am citit cu placere!Felicitaciones
Lenuș și Mihaela, mă bucur dacă v-am putut aduce un surîs pe buze.
Week-end plăcut! Cu drag
Cu aripi de vânt, să-ţi fiu o adiere,
Să te împresor cu o tainică mîngîiere,
În suflet să-ţi curg, şuvoi la vale,
Să fiu surâsul de pe buzele tale.
Un poem minunat