În lipsa ta, nu sunt decât
un orb
care contemplă infinitul fără culoare
o voce neauzită, în căutarea cuvintelor
prin râuri, pe sub pietre
un chip fără memorie şi loc în spaţiu
păşesc cu grijă,
să nu mă izbesc de conturul trupului tău
de călător halucinat
să nu mă tai în spadele luminii
mi-e cald, mi-e frig,
dintii zăpezii se înfig în mine
şi trandafirii carnivori
mă-ntorc în somn
să te-ntâlnesc
pe punţi de spumă, ridicate
pe mări inexistente
să-ţi regăsesc
răcoarea pielii,
tăcerile
desfăşurate amplu,
simfonii
fără culoare şi volum, lumina
rămâne în deşertul din oglinzi,
o toamnă prematură
cu sori în putrefacţie
şi greieri morţi
absenţa ta clădeşte-apocalipse
-->
Comentarii