De-atâta dor şi gânduri către voi
Am dat uitării al meu rost în lume,
Iar timpul, fără simt a curs şuvoi
Nu a lăsat nimic, nici paşi, nici urme.
Nu m-am privit de zile în oglinzi,
Uitându-mi chipul cu desăvârşire;
Acasă, într-o ramă, doi ochi blânzi
Zâmbesc verzui, cu iz de fericire.
................................................
Şi veri în şir s-au strecurat Acasă;
Acum e-o altă vara, dar pustie.
Rămas-am doar cu amintirea-n ramă,
Plângând amar după copilărie.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 16
-->
Comentarii
Tot acasă...ne cheamă pământul! Cele mai frumoase amintiri...
Frumoasă întoarcere în timp, chiar dacă se simte amarul! Felicitări!
Mircea, multam fain! E o binecuvantare ca sufletul sa ne ramana vesnic tanar!
Onorata pentru popas si apreciere, d-na Lenus! Multumesc frumos.
Onorata pentru popas, apreciere si imaginea superba,d-nule Ioan Muntean! Va multumesc!
...dar în suflet rămânem tot copii
Frumoase versuri!