Altă poveste n-am
Nici măcar să inventez nu ştiu
Nu ştiu
Îmi storc mintea ca pe o rufă uscată
Nimic nu-i de ea
Şi-i subţire de priveşti mai ceva ca-n oglindă
Tot vezi
Fire nervoase din cusături
Cum ies
Dese, dese
Pot bandaja tot capul
Peste altele
De la alte dureri
Măcar din ele să aleg câteva
Dar cum?
De unde aş incepe mă găsesc
Aceeaşi
Tristă poveste
maria
7.06.2013
-->
Comentarii
Multumesc Mircea! Rad, am riduri si-s frumoase, (de ce sa dispara?), trecutul este deja in paranteze facute din speranta, bratele vor flori, daca se poate, numai trandafiri, chiar daca mai simt, uneori, si ghimpii lor, tot ii iubesc si inca cel mai mult! Numai bucurii si tie!
Să rîzi, ca să dispară ridurile, să pui trecutul în paranteze și să iei speranța de braț...
Week-end cu bucurii