Acolo, acum de-i ceaţă,
Eu vreau ca tu să-mi fii
Frumos, prin dimineaţă
Zâmbind aşa cum ştii.
Acolo, printre linişti, aud că ea mai plânge
La mal de lângă ape, ca floarea neatinsă,
Ce tot-aduna dor şi simt că se şi frânge
Căzând acum în gol, lăsându-se cuprinsă
De depărtarea asta, rămasă şi-ntre noi,
De toamnă ce-a venit cu nopţile ei reci,
De timp trecut mereu printre copacii goi,
Cu ramuri dezvelite, găsind priviri doar seci.
Dar ţi-amintesc din nou de florile de nufăr,
Ce-s albe şi frumoase pe frunzele udate,
Gândindu-mă la tine şi chiar de încă sufăr
Ţi le trimit buchet, de mine răsfăţate,
Acolo, aşa prin ceaţă
Şi vreau ca să ramâi
Cu flori prin dimineaţa,
Zâmbind, aşa cum ştii!
Maria Bratu
-->
Comentarii
Superba! Cu nerabdare fug la urmatoarea.