Nu mai avem demult același cer,
nici orizonturi sacre împreună,
ne-a mai rămas în suflet un mister
uitat cândva în oaza de sub dună.
Pe malul apei, între palmieri,
la un sfârșit întârziat de vară,
ademeniți de tandre mângâeri
păcatul ne-atingea întâia oară.
.
Destinele se-mpreunau abrupt,
deasupra cerul se rupea în două,
iar oaza ne-aducea, neîntrerupt,
la margine de vis o miză nouă.
O vrajă siderală se scurgea
prin trupurile prinse-n agonie,
pe cer se aprindea încă o stea,
de strajă neuitării să ne fie.
Dar neuitarea-n zări s-a risipit
când într-o zi, pe drumuri separate,
cu acul de busolă răsucit,
ne-ndepărtam de locul cu păcate.
-->
Comentarii
Mulțumiri alese domnule Ioan Muntean, pentru busola magică postată aici și pentru comentariul în versuri adăugat! Onorat!
O busolă - Jorge Luis Borges
Sunt lucrurile toate numai șoapte
Dintr-un idiom în care, încropită,
Galimatia aceasta infinită
O spune-ntruna omul, zi și noapte.
Istoria e toată-aici. Tu, eu.
Cartagina și Roma, agonie,
Hazard și taină și criptografie
Și Turnul Babel, năruit mereu.
Ascuns de nume-i lucrul nenumit.
Simțit-am azi cum umbra-i gravitează
În ac lucid, ușor, ce stă de pază.
Și stăruie s-ajungă-n infinit,
Având ceva de ceas de vis ivit
Și somn de pasăre ce s-a trezit.
traducere - Andrei Ionescu
O busolă - Jorge Luis Borges
Sunt lucrurile toate numai șoapte
Dintr-un idiom în care, încropită,
Galimatia aceasta infinită
O spune-ntruna omul, zi și noapte.
Istoria e toată-aici. Tu, eu.
Cartagina și Roma, agonie,
Hazard și taină și criptografie
Și Turnul Babel, năruit mereu.
Ascuns de nume-i lucrul nenumit.
Simțit-am azi cum umbra-i gravitează
În ac lucid, ușor, ce stă de pază.
Și stăruie s-ajungă-n infinit,
Având ceva de ceas de vis ivit
Și somn de pasăre ce s-a trezit.
traducere - Andrei Ionescu
Mulțumiri alese și gând din partea mea doamnă AureliaAlbatros!