Voi prezenta cu acordul Domnului Profesor dr. Constantin Bogdan colaborator la cartea de acum acest studiu
Fie că activitatea profesională s-a caracterizat printr-un regim de mișcare continuă, cu eforturi fizice, fie că prin specificul său aparținea profesiilor sedentare, organizarea unui program de mișcare este oricum recomandabilă . În prima situație, întreruperea activității profesionale trebuie continuată cu altă mișcare, pentru că, în caz contrar, cu timpul vor apărea efectele secundare ale sedentarismului.
Persoana este obligată de interesele propriei sănătăți, să își conceapă un program individual de mișcare zilnică. Și pentru că niciodată nu trebuie considerat că s-a spus prea mult despre un lucru care este esențial pentru sănătatea omului, să rememorăm câteva din virtuțîle ,mișcările optime .
Numeroase observații și studii au probat influențele pozitive ale mișcării asupra sănătății, prin activarea metabolismului, stimularea circulației, respirației, prin stimularea funcțiilor intelectuale .
Oamenii cu profesii sedentare sunt mai predispuși la boli cardiovasculare și metabolice,decât cei a căror profesie se caracterizează prin multă mișcare.
Astfel, de exemplu factorii poștali sunt atinși mai rar de boli cardiovasculare decât funcționarii poștali care lucrează în birouri. Schiorii finlandezi trăiesc mai mult decât concetățenii lor, care nu practică acest sport.
Sunt interesante și concluziile unui studiu făcut pe 500 de perechi de frați născuți în Irlanda, care au avut destine profesionale diferite. Unii dintre frați au rămas în agricultură, în locurile natale, ceilalți au emigrat în zonele industriale ale SUA. La frații emigranți s-a constatat o frecvență de două ori mai mare de îmbolnăviri ale vaselor coronare și de șase ori mai multe simptoame de creștere a tensiunii arteriale decât la cei din Irlanda . Sclerozarea arterelor a apărut la americani cu 17-18 ani mai devreme decât la irlandezi. Deși frații irlandezi consumau mai multe calorii ei cântăreau mai puțin decât cei americani.
Este cunsocut faptul că oamenii care s-au bucurat de o sănătate bună,un timp îndelungat, au fost oamenii foarte activi, cei care au iubit gimnastica și mișcarea, s-au îngrijit să își cultive îndeletniciri care solicitau un anumit efort fizic.
Mersul pe jos mă înviorează și mă inspiră. Numai când corpul ni se pune în mișcare, începe să se miște și mintea,spunea Jean Jacques Rousseau . Sunt recomandate –plimbarea, mersul pe jos în ritm susținut, alert, zilnic, 4-6 Km. Apoi, gimnastica zilnică, în 1-2 reprize a 20- 30 minute, după un program stabilit în care să fie antrenate cât mai multe grupe musculare , mersul pe bicicletă în jur de 10-12 km.
Plimbările în aer curat asociate cu respirații adânci constituie un factor important profilactic și terapeutic.Ele activează circulația sângelui, amplifică mișcările respiratorii, stimulează schimbările nutritive și contribuie la exersarea și dezvoltarea unor mușchi precum cei ai abdomenului, bazinului, umerilor și picioarelor.
Mișcarea în general, mersul pe jos, plimbările amplifică inspirația, activitatea intelectuală. Marii filosofi antici discutau probleme de filosofie, plimbându-se pe aleile grădinilor vestite ale lui Academ.
Pliniu arăta –Nu ne putem închipui cât de mult înviorează mișcarea activitatea minții. Goethe mărturisea că tot ce este mai de valoare în domeniul gândirii sale i-a venit în minte în timpul plimbărilor, Omul are picioare ca să le folosească. Dar, a inventat motorul și firește acest lucru nu este negativ.
Negativă este decizia sa, impusă de comoditate ,aceea de a înlocui picioarele cu motorul, anulându-se funcția destinată biologic. De reținut că mișcarea, efortul fizic reprezintă cel mai simplu mijloc de consum al caloriilor în exces, cu alte cuvinte un mijloc excelent de control al greutății, de combatere a obezității, care constituie un factor major de risc, pentru îmbolnăvirile cardiovasculare .
Pentru a înțelege mai ușor relația dintre mișcare și greutatea corporală este suficient să arătăm că arderea în plus a 100 kcal pe zi, duce la o pierdere în greutate de 5-6 Kg într-un an. Ori, arderea a 100 Kcal se obține în 5 minute de urcat pe scări zilnic, sau în 20 minute de alergare, sau prin 15 minute de mers pe bicicletă sau 20 minute de plimbare.
Există o falsă părere că exercițiul fizic ar mări apetitul și deci ar duce la îngrășare. Din contra, s-a dovedit că sedentarii mănâncă de obicei mai mult decât au nevoie și se îngrașă mai mult și mai repede.
Activitatea fizică sistematică, mișcarea practicată sub diferite forme nu constitue un apanaj sau o necesitate a tinereții. Ea trebuie să fie susținută cu corecția corespunzătoare vârstei, toată viața.
Nici chiar sportul nu trebuie să fie asociat numai tinereții, el fiind compatibil practic cu orice vârstă. Și în acest caz, firește, cu adaptările corespunzătoare. Sunt recomandate pentru vârsta a III-a -înotul, schiul, tenisul, voleiul.
Dacă nu se ține însă seamă de intensitatea efortului, dacă nu se fac adaptările necesare la vârsta și starea organismului pot apărea și efecte negative.
Această eventualitate este cu atât mai de luat în considerație la persoanele trecute de 50 de ani, aflate la porțile vârstei a treia și în mod firesc la cei intrați în a treia etapă a vieții.
Atunci când există o boală cardiovasculară recent apărută, de exemplu la cei cu tensiuni foarte ridicate, la cei cu obezitate pronunțată, după stări febrile, la cei care nu au desfășurat anterior o activitate fizică susținută, este necesar ca înainte de începerea unui program de mișcare viguroasă să se efectueze un control medical și o testare a capacității de efort.
În aceste situații efortul trebuie dozat și gradat. El nu trebuie să depășească limitele capacității de reacție individuală. În general există o formulă practică de evaluare a efortului fizic maxim, o formulă la îndemâna oricui .
În așa zisa activitate fizică de antrenare cu scop preventiv, valoarea pulsului nu trebuie să depășească 180 de bătăi pe minut, valoare care scade vârsta persoanei. De exemplu, pentru un om de 50 de ani, pulsul nu va depăși 180-50, respectiv 130 de bătăi pe minut.
La vârsta adultă, mișcarea fizică și sportul nu urmăresc atât creșterea forței musculare, cât creșterea rezistenței organismului . Din acest motiv, nu sunt recomandate exercițiile statice, cu efort mare, exploziv, precum aruncările de greutăți, haltere, sprinturi scurte, în regim de mare viteză, etc, ci exerciții și mișcări ritmice, dinamice, care antrenează largi mase musculare și solicită mase largi musculare și solicită aparatul cardio vascular și respirator.
Încheind aceste sublinieri privind rostul mișcării fizice pentru sănătatea noastră, sublinieri care au urmărit să privească mișcarea fizică vis-à-vis de vârsta pensionarii, relevându-i exigențele, să atragem atenția că invitația la mișcare nu trebuie niciodată să primească răspunsul- Cum, la vârsta mea.... ,răspuns echivalent cu refuzarea unui tratament în caz de boală.
Bibliografie
- 1. Dr. Constantin Bogdan, În prag de pensionare, Studiu publicat în 1999, Editura Medicală,
-->
Comentarii