Adună, iubito, tăciunii pe vatră
și pune cu râvnă butuci peste jar...!
Auzi oare vântul în horn?- parcă latră,
mi-e teamă de viscol, sărută-mă iar!
Și spune-mi aceeași poveste uitată,
din cartea închisă demult în sertar,
vorbește-mi de zâna în lume plecată
cu vechiul iubit ... ajuns mercenar.
Și fața mi-o șterge, cu mâna-ți curată,
când lacrimă lungă, și gust prea amar,
se scurge lăsând peste vreme o pată
pe umbra cernută de gândul hoinar.
Adună, iubito, tăciunii pe vatră
și pune cu râvnă butuci peste jar!...
-->
Comentarii
Domnule Ioan Muntean, Imagini superbe cu tăciuni, jar și flăcări, chiar dacă nu sunt în sobă ca în poezie ci undeva...în natură, precum și melodii pe măsură, din registru clasic (Romeo și Julieta) dar și din cel actual - modern (Prohod), pentru care vă mulțumesc cu cele mai frumoase gânduri ale mele! Onorat!