De mă duc cu gândul în trecut,
să privesc în urmă ... câteodată,
ce n-aș da să-o iau de la-nceput,
viață dragă-n amintiri păstrată !
Chiar bătut de iernile prea reci
sau de toamnele-mbrăcate-n ceață,
alergând pe vechile poteci,
aș mai vrea să râd cu tine, viață!
Prin păduri de fag și de stejar
Dorurile încă să mă cheme,
frunzele din falnicul arțar
umbră să îmi fie peste vreme.
Pe cărările din vis zburând,
timpului să-i mai adaug zile,
prin fânețe să privesc oricând
umbletul frumoaselor copile.
Și privind spre chipurile lor
dragostea cunună să îmi fie,
să mă-mbăt cu apa din izvor
adunând în suflet veșnicie...!
Comentarii
Mulțumiri alese și gând bun, AureliaAlbAtros!
Vă mulțumesc distinsă doamnă Lenuș Lungu!
Cu mare drag!
Respect și admirație!❤️
Superb!👏