Pasărea de lumină şi-a frânt zborul
În cuibul de nelinişte al pământului,
Veghind cu ochiul trist
Cum nedreptatea răsărită din intuneric,
Sugrumă nevinovăţia cerului
Pecetluind uşi pe care altădată,
Intrau fecioare cu torţe
Conducând solii de pace şi credinţă...
Cad rătăcitoare stele
Rostogolindu-se în adâncuri,
Petrecute de scâncetul copiilor
Ce-au deschis ochii lumii,
Fără să ştie că pasărea luminii,
Nu se va mai ridica din cuib
Să le lumineze norocul,
Agonizând în amurgul bezmetic
Ce-a devenit peste toate stăpân,
Înlănţuindu-i speranţa
De a mai crede în zborul ei, liber !...
-->
Comentarii
Mulţumesc dragi prietene, pentru comentarii!
Un poem minunat...Felicitări!