Ai semănat cerul cu stele
Şi luna ai ascuns-o-n fân,
Trăgând glumeaţă de bretele
Îmi tot spuneai să mai rămân.
Chemat-ai greierii să-mi cânte,
În poala ta să mă dezmierzi
Şi zorii dulci să mă descânte,
La mine-n suflet să te pierzi.
Obrajii mi-ai spălat cu rouă,
Uscatu-i-ai cu sărutări
Şi ne-am iubit pe lună nouă,
Pe-un pat de ierburi şi de flori.
Voiam să fie noaptea lungă,
Eternă, dacă s-ar putea,
Să ne trasăm hotar c-o dungă,
Lăsată-n treacăt de o stea.
Să colindăm ţinutul nostru,
Regină tu, iar eu plebeu,
Ţinându-mi Murgul de căpăstru,
Pe drum scăldat de curcubeu.
-->
Comentarii
Pai... numai pe mine pot sa ma intrec, ca pe altii... Dumnezeu cu mila!
Ce atmosferă de basm de iubire! Te-ai întrecut pe tine prietene!
Felicitări!
Frumoase versuri...Felicitări!
Frumos poem!Felicitări!