Vantul trist ingheata mortii din sicrie,
Peste noi se plimba norii de hartie,
Lumea se strecoara inspre Carciumi pline,
Rezistam in fatza iernii care vine...
Carciumi parasite, cu aspect de sera,
Unde infloreste viata efemera,
Pleava omeneasca stransa din canale
Scursa din aziluri si din mahalale...
A trecut un Secol, a trecut o Seara,
Orasul pastreaza viatza lui larvara,
Si tacerea iernii cade peste noi,
Cei uitati prin carciumi, santuri, si noroi...
Comentarii
Frumos..Felicitări!
Va multumesc pt intelegere. Am o ciudata inclinatie pt oropsitii Soartei, poate si datorita Cartierului unde stau. Multumesc dl Ioan Muntean pt paharul cu bere oferit "la obiect", precizez ca o mica ironie ca de ani de zile consum doar Cola, deci sunt probabil un "cocalar"...
Dură exprimare a unei relităţi pe care o ascundem.....
Să ne fie oare jenă pentru că, nu încercăm măcar să facem ceva pentru ''viaţa larvară'' a oraşului???
Felicitări domnule Mărgineanu, pentru curajul de a închina un gând acestor fiinţe şi pentru sensibila atenţie pe care o aveţi pentru ele!
Cu drag, Lucia