o iubire aridă se întinde pe frunze
se scutură pomii de cântecele verii
şi amirosind a alune desfaci tortul
pe masa umilită a gândului de ducă
ard răzvrătiţii între pietrele încinse
respiră curcubeul pe buzele ploii
macii la crepuscul sângerează de frică
să nu-i prindă noaptea pe drumuri
şi să-i învăluie ierburile-n uitare
aleargă visul după flori de câmp
vântul nu-l ştie, potecile-l cunosc
fură liniştea din somnul femeii tinere
când pleacă la culcare între trestii luna
şi caii neînşeuaţi adorm în picioare
atunci vibrează prin cuvinte gândul
caută-n tine bobul pur văzut prin inel
pe când era mireasă şi a stropit nuntaşii
cu apa ne-ncepută din fântâna dimineţii
pe care o pândeşte de un timp ruina
Comentarii