În cele mai profunde, lăuntrice tăceri
Ascund şi gânduri bune şi mari speranţe-n Veşnicii
Nu doar oftatul crunt al gândului de ieri...
Am obosit sperând că mai există "mâine"
Că pentru o simplă clipă de amăgiri banale
E deajuns să nu mai faci risipă
La zilele ce-atârnă-n calendare!...
Am obosit sperând că pentru "mâine"
Mai poate triumfa "un viitor"
Pe care să-l cerşim ca pe o minune
De la al nostru Binevoitor.
M-aş risipi cu cele patru vânturi
Sau m-aş spulbera într-al cenuşei foc
Numai să vă adun a voastre gânduri
Intr-o "Unime", într-un singur "Loc"
Am obosit sperând că oamenii
In cele mai profunde lăuntrice tăceri
Îşi pun mai mari sperante-n Veşnicii
Născându-se din nou, azi, mai buni decât ieri!...
-->
Comentarii