Am obosit
să forţez distanţele să se micşoreze
deşi setea prin carne ne ţine strâns de mâna
şi geme în chingi de dor.
Alerg după gând ,
dar nu mă lasă să-l prind decât în tine
exact când tu pleci şi nu ştiu unde
E cumplit când vorbele-n mine
cad prin cap ca pe nişte cozi
de cai verzi lovind toţi pereţii.
De fac inventarul mereu ies în minus
că bine-i să şterg plusul
să nu se mai adauge nimic
şi...până când... m-am ştres,cred, pe mine,
de nu mai simt oboseala!
maria
26.07.2012
-->
Comentarii
imi era dor de vorbulita ta !na, ca nu mai joc,amu e usoooorrrr!
daca joci baba-oarba,da, umbi după cai verzi pe pereți, e greu...
multam Cami! te pupa Maria!
De fac inventarul mereu ies în minus
că bine-i să şterg plusul
să nu se mai adauge nimic