Se opriră la Chilia Veche .
- Ştii prinţe că numele de Chilia, în forma veche Achillea, vine de la numele lui Achile, eroul războiului troian, iar mai târziu cetatea a fost fortificată de Alexandru Macedon? întrebă Lia cu emoţie în glas, căutând parcă să reînvie acele timpuri.
- Da! În hărţile medievale apare, ca cetate genoveză, fiind un punct important în activitatea negustorilor genovezi de la gurile Dunării. În prezent, se mai observă doar şanţurile de apărare ale cetăţii şi intrarea de la bifurcaţia canalului Chilia, Batag şi Tătaru.
- Aşadar, hai pe urmele lui Macedon! chicoti Lin.
La Cherhanaua unde au poposit mâncară un borş pescăresc pe cinste. Mirosul de peşte, clipocitul de ape, stufărişul, îi îndemnă la un somn straşnic de după amiază.
Dezmeticit, Daniel, închiriază o şalupă şi o invită pe Lia la o plimbare în apus. Totul e inedit, silueta greoaie a cabanelor pescăreşti rămâne în urmă, sălciile care penetrează apa cu pletele lor, nuferi şi mori de vânt, totul îi proiectează într-o lume arhaică a timpului lor.
Un stol de egrete luminează văzduhul.
- Miresele Danubiului te salută prinţe.
- Am să caut un broscoi şi pentru Domnia-Ta. Cel care se transformă dintr-un sărut.
Lia chicoteşte şi îl stropeşte jucăuş apoi se opreşte şi îi conturează buzele cu degetele ude.
- Ce ar fi dacă transform un prinţ într-un broscoi? întrebă şoptit.
E un amestec de femeie-copilă iar ochii ei cheamă taine pe care nu le-a cunoscut.
Daniel o sărută sălbatic muşcându-i buzele ca şi când toată fiinţă Liei se află concentrată acolo şi el vrea să o asimileze total. Apusul coboară pe pletele ei şi e fascinant de frumoasă. Observă fire ruginii de raze solare care alunecă pe gâtul ei şi încearcă să le culeagă pe rând. Lia are gustul adolescenţei lui uitate.
Lin încearcă să îşi menţină echilibrul emoţional deşi ştie sigur că e pierdută. Se agaţă cu mâinile de cămaşa lui şi inconştient îl trage tot mai aproape. Îi respiră porii iar buzele ei crâmpoţite adună seva iubirii şi caută cu nesaţ, tot mai mult. Se simte ruşinată dar nu îşi poate stăvili chemarea.
- Am numărat mai mult de trei dar broscoiul se lasă aşteptat! chicoteste ea doar pentru a se regăsi.
- Hmmm! poate dacă mai încerci odată...
Mâinile lui îi înlănţuiseră mijlocul şi alunecă şerpuit pe trupul ei.
Lin se aplecă şi culese cu buzele inelul de păr ieşit în deschizătura cămăşii. Face rotocoale cu limba pe pieptul lui şi strecoară o mână printre nasturi pentru a simţi textura în palma sa.
Daniel azvârle cămaşa în câteva secunde şi o lipeşte pe Lia strâns de trupul lui.
Ea se agaţă ca o liană cu braţele în jurul gâtului.
Cu gesturi precipitate prinţul îi prinde sânii prin decolteu în căuşul palmelor şi se înfioară când simte mugurii în centrul liniei vieţii. Un dans păgân îl cotropeşte cu fiecare mişcare a Liei sub el. O simte dăruindu-se fără rezerve iar asta îl zăpăceşte. Eliberează un sân din strânsoarea rochiei şi îl violează cu gura în care s-au adunat toate dorinţele. Prinţesa a prins culoare în obraji, pupilele i s-au dilatat iar el simte că e a lui pe vecie. Se opreşte o clipă şi îi şopteşte la ureche ;
- Lin a mea!
Apoi o sărută tandru, căutând apoi reluând ca valurile mării care se zbat ritmic de ţărm.
Lia îi răvăşeşte părul cu degetele şi îi sărută tâmplele apoi coboară şters către buze, fierbe sub presiunea trupului lui.
Îl înlănţue cu picioarele dezvelind rotunjimea genunchilor . Daniel îi sărută gleznele după care tânjise de dimineaţă şi urcă cu mâinile încet ridicând rochia centimetru cu centimetru. Îi cuprinde fesele şi o aduce sub el gemând.. respirând greu...
- Lin, Lin...O cheamă în sanctuarul lui. Pare o incantaţie, o rugă care ar aduce ploaia pe un teren arid.
Prinţesa aude în surdină strigătul lui şi valuri de căldură o inundă sacadat.
O pătrunde cu o sete demult nepotolită. E acolo, petic din peticul lui şi a găsit-o.
Lia îl trage tot mai aproape cu putere.
Încercă să ghicească în avans ritmul şi se uită la chipul ei transfigurat de fecioară transformată în femeie.
O priveşte în ochi. Eliberarea vine neaşteptat când o auzde susurându-i la ureche numele lui.
Soarele îi îmbrăţişează pe amândoi într-un amurg târziu iar Dunărea îi legană în matca sa.
-->
Comentarii