Două întâmplări hazlii din vremea liceului. În anii ’60 eram elev la Liceul ”Ion Neculce” din Bucureşti, unde se făcea şi carte şi sport de performanţă, în sensul că erau mulţi în loturile naţionale de juniori la volei, baschet, handbal, etc. Cel mai cunoscut nume este a lui Ilie Năstase, tenismanul. Profesorii erau înţelegători şi după ce elevii erau plecaţi şi câte o săptămână, la întoarcere erau ajutaţi să recupereze materia. Am avut un coleg de clasă care era în lotul naţional de handbal juniori şi avea note de 10 la toate materiile, puse pe merit.
Dar nu despre asta vroiam să povestesc. Eram în clasa a-10-a şi la ora de română ni se dă extemporal din ultimul roman predat. Eu dacă aveam deja note nici măcar nu l-am citit şi nicio recenzie despre el. Mi-am scris numele pe hârtie şi aşteptam sfârşitul orei ştiind că voi lua un doi. Colegul de bancă a scris pe o pagină subiectul, iar eu neavând ce face l-am citit. După ce m-am dumirit despre ce este vorba, am descris şi eu în câteva rânduri subiectul, apoi am început să-l comentez caracterizând şi personajele. Cam toate romanele pe vremea aceea erau cu agricultura socialistă, cu viaţa ”frumoasă” de la ţară, cu omul de tip nou... Când ne-au adus lucrările, eu am luat 8, iar colegul 7! Ţin minte că vroia să se ducă să mă reclame că am copiat după el şi el a luat mai puţin. I-am explicat că nu am copiat ci numai m-am inspirat! (mai târziu când eram profesor şi am întrebat un elev de ce a copiat după colegul, mi-a răspuns că nu a copiat, ci s-a inspirat. Istoria se repeta, numai că cele două extemporale erau cam la fel)
A doua întâmplare. Trecusem în clasa 11-a, ultima (atunci se termina liceul cu 11 clase) şi ne-a venit la Limba şi literatura română un profesor nou care nu punea nota 10! Spunea că nota 10 este pentru profesor, noi nu puteam ajunge la nivelul lui. Lucru pe care eu nu l-am făcut niciodată ca profesor. Am pus şi note de 2 şi note de 10 la cei care am văzut că judecă sau găsesc o soluţie mai simplă la probleme. La una din ore, mă scoate la tablă să stăm de vorbă. Nu mai ţin minte ce subiect am tratat, dar după vreo cinci minute se duce la catalog şi spune: Bine, nota 10. Ţin minte însă, că s-a făcut linişte în clasă, cred au rămas toţi, cum se spune, cu ”gura căscată”.
De unde se vede că aveam ceva talent la literatură, dar după bacalaureat am ”eşuat” la matematică de care m-am ocupat 42 de ani ca profesor la liceu, până acum zece ani când am ieşit la pensie.
-->
Comentarii
Lecturat cu admirație!
Lecturat cu mare drag... Aleasă prețuire!