când m-am născut în anul
una mie nouă sute patruzeci şi patru
de deasupra, ploi de bombe
lovea în tot lungul şi de-a latul.
pe lume m-a adus o mamă sfântă
ce purta în suflet rană adâncă
cu făptura ei tulburatoare
mă stringea adesea-ncingătoare
şi mă ridica cu ea pe stânci
spre Măreţia Cerului îngenuchind
ne făceam rugi.
cu trupul încovoiat
în griji, plini de nevoi
plin de dureri
ceream din ceruri
să nu mai fie viaţa atât de grea
să nu mai fie lumea atât de rea.
spre vârf de pădure
pe stânca bătătorită
când amândoi rătăceam
uneori întâlneam
câte un trup de gloanţe îmbibat
mama aprindea o lumânare
eu întrebam... “e tata ?”
“nu!... nu e tata!
e un alt soldat.”
duşmanul l-a învins
alunecând în vad.
ce crudă-i soarta!
să cuvenea, bietul de el
precumpănindu-şi fapta
din greu să lupte
ca să-şi învingă moartea.
oo !... şi câţi copii erau fără părinţi
şi câte mame cu tâmplele albe
nu-şi plângeu copiii dispăruţi
chemând din vremuri pe Străbuni
să alunge vremi amare!
oo!... şi de câte ori plângeam
cu lacrimi ce împleteau cuvinte
fugind desculţi prin ploaie
cu chip firav în haine rupte!
întorşi din nou pe cale
chemam, plângeam, tăceam
dar, uneori... cântam în jale
prin gânduri nerostite
miasmele morţii
ascunse-n dimineţi amare.
clipele acelea,
trecute-n mare grabă
au murit învăluite în tăcere
dar, parcă a fost mai ieri
şi parcă simt şi astăzi
mâna fierbinte a mamei
peste obrazul plin de dureri.
în abisul amăgirii, copil fiind
visam la un strop de fericire
visam la un somn dulce,
gânduri albe
cu frumoase primăveri.
vâltoarea viselor rebele
mă învăluia
cu atât de multe întrebări
ascunse în tăceri
căutând o altă lume
chiar dacă numai
pentru coltucul meu de pâine.
nu ştiu decând în suflet m-a durut
în zburda anilor, eu n-am avut
decât un singur gând
să fie înveşmântată “România”
cu pacea, cu credinţa
cu iubirea, şi cu bucuria!
şi a rămas, tot al iubirii mele scut
purtat de al “Veşniciei Vânt”.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 6
Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 4
Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 8
Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Vizualizări: 8
-->
Comentarii
More Flowers Greeting Comments
More Blue Rose Comments