În lupte deșarte popoare s-au măcinat,
Construind doar vrajbă, de muncă-au uitat,
Și-au fost iluzorii purtătoare de glorie,
Iar astăzi zac pe o pagină de istorie.
De-aceste lecții de istorie – uitate –,
Închizînd orizontul în orgolii – necugetate –,
Două tabere, care stau față în față,
Cu mințile tulburi, pierdute în ceață,
Nimeni nu cedază, înaintînd neîncetat...
Pentru ce cauză se luptă? Au și uitat,
Dar ura-i împinge de la spate: La asalt!
De lipsa de rațiune de se miră și Cel Înalt.
Cuprinși de ură, ne punem în priviri
Destine sfărîmare, viitoare amintiri,
Cu sufletul negru, ca un Faust vîndut,
Construind viitorul pe temelii de lut,
Dar timpul trece și ne poate scrie-n soartă
Să fim trași, în istorie, pe o linie moartă
Și, de-ți uiți menirea, de-omenie de-ai uitat,
La finiș de viață tai panglica de...ratat
MdRaesculum 07.04.2012
PS:
Dacă nu-ți pasă ce face al tău frate,
Cînd viața-i „servește” o nedreptate,
Uitînd că omul e parte din umanitate,
Aceasta se cheamă lipsă de solidaritate,
De-i întinzi o mînă, cu o îndoită putere
Își adună în suflet bucurie – avere –
Și înclină panta vieții, din involuție
Spre speranța zborului – în evoluție.
-->
Comentarii
Mulțam, Mihaela! Morala: nu pierde vremea - scrie, numai scrie- să evoluezi...
Dar timpul trece și ne poate scrie-n soartă
Să fim trași, în istorie, pe o linie moartă
Și, de-ți uiți menirea, de-omenie de-ai uitat,
La finiș de viață tai panglica de...ratat
..............................................
PS:
Dacă nu-ți pasă ce face al tău frate,
Cînd viața-i „servește” o nedreptate,
Uitînd că omul e parte din umanitate,
Aceasta se cheamă lipsă de solidaritate,
De-i întinzi o mînă, cu o îndoită putere
Își adună în suflet bucurie – avere –
Și înclină panta vieții, din involuție
Spre speranța zborului – în evoluție.