Amintiri triste

Amintiri triste

Vreau să scriu la ce m-am gândit, 

fiindcă și ochii au ceva de povestit,

Poate vrei să servești iar un ceai, 

îți aduci aminte ce cu mine vorbeai?

 

Amintirile sunt toate pline de noi,

Când alergam prin ploaie amândoi,

Te-ai plimbat prin gândurile mele

și m-ai acoperit cu multe petale.

 

Câteodată e tristă liniștea mea , 

simt, trece în mine repede vremea, 

De cănd tu ai plecat mai departe, 

gândurile sunt mai întunecate.

 

Ești visul dimineții până la asfințit 

de multe ori am ceva de povestit, 

Tu ești poezia din gândurile mele, 

când timpul șterge repede urmele.

 

Noaptea se așează printre gene, 

în gânduri adun ale vieții desene, 

Primăvara se îmbracă în frunze, 

într-un apus gândurile sunt treze. 

 

Nici ceasul nu mai știe bine orele, 

când în zori răsare repede Soarele, 

Mi-e dor de un timp când am zâmbit,

atunci printre amintiri ne-am întâlnit. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->