Amintirile

In fața timpului suntem neputincioși, 

norii trec departe, sunt mai furioși,

Anotimpurile toate trec într-o goană, 

noaptea se odihnește sub o geană. 

 

Primăvara s-a cam grăbit să plece, 

ascult ale sufletului meu cântece,

Noaptea liniștită duios m-a învăluit,

vantul printre ramuri verzi liniștit.

 

Creanga cireșului se lovește de geam, 

printre amintirile sufletului mergeam, 

S-a deschis o fereastră pe cerul nopții

trec multe anotimpuri prin anii vieții.

 

O primăvară plecată printre amintiri, 

și Luna deseori se scaldă în priviri,

Vântul culege miresmele altei veri,

strângeam stele când eram tineri.

 

Toate dorm în zarea atât de senină, 

o altă zi  însorită în suflet o să vină 

Gradina liniștită sub verzi veșminte, 

de cărarea cu petunii îmi aduc aminte. 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • În „amintirile” tale descopăr: odihnă, stabilitate, relaxare. Trebuie mai mult? Uneori, da! Poate... puțină iubire.

     

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->