In fața timpului suntem neputincioși,
norii trec departe, sunt mai furioși,
Anotimpurile toate trec într-o goană,
noaptea se odihnește sub o geană.
Primăvara s-a cam grăbit să plece,
ascult ale sufletului meu cântece,
Noaptea liniștită duios m-a învăluit,
vantul printre ramuri verzi liniștit.
Creanga cireșului se lovește de geam,
printre amintirile sufletului mergeam,
S-a deschis o fereastră pe cerul nopții
trec multe anotimpuri prin anii vieții.
O primăvară plecată printre amintiri,
și Luna deseori se scaldă în priviri,
Vântul culege miresmele altei veri,
strângeam stele când eram tineri.
Toate dorm în zarea atât de senină,
o altă zi însorită în suflet o să vină
Gradina liniștită sub verzi veșminte,
de cărarea cu petunii îmi aduc aminte.
-->
Comentarii
În „amintirile” tale descopăr: odihnă, stabilitate, relaxare. Trebuie mai mult? Uneori, da! Poate... puțină iubire.