amurg
rămân cu ochii-n marea depărtare
acolo unde apusul a luat foc
parc-au sărit scântei din soare
într-un celest și falnic joc.
de-abia aștept să iasă carul mare
să vină o boare de vânt,
mâna ta moale unde e oare,
s-o simt caldă peste gât?
fruntea grea de-atâta vis
să mi-o razim de-al tău pântec
pe sub ramuri de cais
să-ți șoptesc, dragă, un cântec.
în acest amurg de vis
inima mi-e frunză-n vânt,
clipele în noapte ni-s
fericirea pe pământ...
joi, 14 februarie 2013
Comentarii