29. (sonet)
Amurgul de august (sonetul XXIX)
Se stinge-ncet a verii ultimă suflare,
În serii lungi cu umbre aurii pe drum,
Un gust de mure coapte și un iz de fum
Se pierde leneș pe poteci spre zare.
August își strânge roada în hambare,
Iar soarele, obosit și mai bătrân,
Coboară blând peste căpițe-n fân,
Lăsând în urmă o nostalgie mare.
Te caut în lumina ce se-ascunde
Prin vii cu struguri grei și parfum de dor,
Când frunza-n codru începe să tremure.
Iubirea noastră n-o pot schimba secunde,
Deși se duce vara în zborul berzelor,
Rămâi cu mine, neschimbat, prin vremuri.
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii