Ana mea
Te cer legende noi, tu, Ana mea,
Manole s-a-ntrupat în dulci izvoare,
Tu ți-ai topit durerea într-o floare,
Sacrificată acolo într-o stea.
Răsai din nou din fulgere și nori,
Frumoasă ca o falnică regină,
Și cazi la mine în vatră în grădină
Să te culeg adesea dintre flori.
Să te ascund în ochi-mi, să te țiu,
Ca giuvaerul cel mai drag din lume,
Să te zidesc în sufletul meu viu
Cu cărămizi din aur și din hume.
O, glasul tău a fost atât de trist,
Durerea ta a fost atât de grea,
Sacrificată astăzi ca un Crist,
Tu, visul mei pribeag, tu ,Ana mea.
Eu vin la tine ca un nou Manole
Să te zidesc de vie în cuvânt,
Să te înalț pe soclu în rigole,
Să-ți dau o nouă viață, să te cânt.
8 noiembrie 2011
-->
Comentarii
Mulțumesc Patricia pentru comentariu. O Ană e-n fiecare femeie. Și tu poți fi Ana...
Mulțumesc Lenuș pentru cadou și pentru trecere prin poezia ,,ana mea" un sfârșit de toamnă cât mai călduros!
Frumoase versuri...Felicitări!
Mulțumesc Iola pentru laude!
Mulțumesc Delia pentru muzică și lui Dan pentru trecere.
Eu vin la tine ca un nou Manole
Să te zidesc de vie în cuvânt,
Să te înalț pe soclu în rigole,
Să-ți dau o nouă viață, să te cânt.
Frumoase versuri !