Nu mă ştiu demult iubită
Şi-s cu faţa la cearceaf
Vieţi-i dau acum perdaf
Că mă duce în ispită.
Şi de-o fi, cafea să beau,
Una, două...cât mai multă,
Beau cafeaua cu cucută
Poate aflu şi ce vreau.
Primăvara-i de belea
Stă în coasta mea întruna
Vaaai, să vină cineva
Şi să-mi dea în cap cu luna.
Mă-nfioară doamna Luna
Se uită de sus la mine
Mie să răcnesc îmi vine
sau, să fac scandal întruna.
Comentarii
Mulţumesc mult, Cami pentru apreciere.
Mulţumesc Mihaela.
Un poem frumos cu toată admiraţia
Mulţumesc mult, Lenuş
Superbe versuri , felicitări
Cu stimă, Dan
Mulţumesc Mult domnule Sprâncenatu, de când vă cunosc nu am auzit de la domnia voastră decât cuvinte frumoase mă întreb dacă ar fi cazul oare aţi putea spune şi ceva...critic?