APUSUL

Mă tulbură și-acum privirea ta

venind din amintirile pierdute

pe marginile unui ciob de stea

din haosul cu forme nevăzute.

 .

Și cugetu-mi devine tot mai greu,

sub umbrele din karma ta bizară

ce-ajung pe căile de vis mereu

să-mi tulbure tăcerea către seară.

.

Dar încă sper că pot să regăsesc

mirajul clipelor de altădată

când amândoi, iubindu-ne firesc,

ne întâlneam cu inima curată.

.

Acum chiar timpul pare încărcat

de mitice poveri necunoscute,

ce mi se-aștern în cuget ne-ncetat,

cu vorbe fără duh, întreținute.

.

Iar vorbele-ți strâmbate nefiresc 

ajung arzând în mine ca o flamă,

când fără voie stau să te privesc

din pragul zilei care se destramă.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Vă mulțumesc stimate coleg de condei Costel Zăgan pentru timpul acordat versurilor mele și pentru comentariul lăsat aici!

  • O poezie care tulbură cititorul: e ok!

Acest răspuns a fost șters.
-->