ardeal
vară verde cu fluturi pe deal,
un iulie monstru fugind prin ardeal,
un olt care plânge și râde mereu,
un mureș trecut prin sufletul meu.
doar munții aleargă și vântul,
sub noi rămâne reavăn pământul,
prin apuseni bântuie pădurile
umbra lui iancu pe toate gurile.
toți codrii din țară de pier
și țara ardealului ar lipsi de pe cer,
va ieși iancu falnic cu glorie
și va intra iar în istorie.
iulie cu lumina lui dulce și calmă,
ne poartă ardealul în palmă,
fugim peste zări, peste munți,
strângând în brațe codrii cărunți.
ardealul e doină bătută de vânt,
rătăcind între cer și pământ,
toată durerea noastră o poartă
prin veacuri de ciudă bătută de soartă.
duminică, 21 iulie 2013
-->
Comentarii
Toată admiraţia pentru acest poem!
Frumos! Respecte, maestre!