07. (cybersonet)
~ petale de mac în fire de gând ~
simfonii cromatice pentru un suflet
nuanţa macului de cărbune (cybersonet DCCLXVI)
din pieptul nopții oarbe cad lacrimi de tăciune
un mac din miez de umbră se naște în oglindă
te caut printre gânduri cu o nescrisă rugăciune
în timp ce ceasul lumii începe să se-ntindă
în somnul plin de pești ce vor să ne cuprindă
îți simt melancolia ca pe un abur cald
o pasăre de sticlă pe umeri vrea să șadă
când dorul împlinește un vis de pur smarald
se sting încet pe ceruri dâre de vechi cobalt
rămânem doar noi doi în negrul cel curat
suntem două tăceri pe margini de asfalt
în raiul de cărbune în care ne-am salvat
pudrați de amintire și prinși de un suspin
trăim această noapte sub cerul cel străin
--- 19 macul negru
argument: o scurtă confesiune despre fragilitatea macului ca simbol al pasiunii trecătoare și al permanenței sentimentului de iubire
fiecare culoare devine o treaptă interioară, o stare de spirit tradusă în ritm și rimă clasică
dedicaţie: celei care dă culoare fiecărei tăceri din viața mea, cu toată dragostea pe care timpul nu o poate veșteji
rima abab bcbc cdcd ee
©ioan muntean, 2026
-->
Comentarii