ATÂT DE ALBASTRU PICTAI
cuib vânăt
corbii nu vor face la răscruce
între troiţe albastre
doar gândul meu odihneşte
dincolo de porţi închise
paşii mei aşteaptă
adulmecă dragonii din gene
printre zenituri privesc
cad seminţe din fiecare sărut
pe cozi de cometă
braţele mele ridică văzduhuri
emite pulsaţia matricei
voluptate striată
pârtii fascinante în astre trasează
îmbrăţişarea
combustii oculte sub piele
schimbă elipse
axul ispitei
învârte galaxii
ca un zeu aluneci în abis
maceraţi
de o singură respiraţie
un ochi ne priveşte
oceanul închide fereastra magiei
deasupra înnecărilor tale
din mine
înrobirea ta întinde aripă
-->
Comentarii
Reverenţă Constantine pentru vibraţia în aceeaşi respiraţie! Cu drag, Gerra
Mulţumesc Magda că ai mers pe urma dragonilor mei! Că ai cules seminţele de iubire! Cu drag, Gerra
"adulmecă dragonii din gene
printre zenituri privesc
cad seminţe din fiecare sărut
pe cozi de cometă
braţele mele ridică văzduhuri"...
Mulţumesc pentru popasul în cerul iubirii, Lenuş! Şevaletul e mare! Drag, Gerra
Frumos poem