universul pierdut printre degete,
frământă stările necuvenite
ajustate până la marginea îndoielii.
Mă prăbuşesc incert în praful îngheţat al dimineţii de sepie,
şi emisiile pulsatile, magnetice trec dincolo de aşteptări
suspendându-se una pe alta.
Nu cerşesc blândeţea zilelor de ieri doar,
sunt tentat de atracţia viitorului
ce se poticneşte în staţionări echivoce.
Liminar, clipele brodate timid se pierd însă acum
mă-nghesuie, oscilează, mă leagănă duios,
şi zvâcnesc în afară versuri întâmplătoare,
declanşând flashul amintirilor rătăcite ce nu le-am zărit niciodată
-->
Comentarii
Da Mircea.... nimic nu e intimplator!
CMP- nu am gasit alt termen mai potrivit... mai caut, doar nu e batut in cuie desi pare cel mai puternic.
George, multumesc la fel!
În vers, ca și în proză, acceași încântare să (te) citesc.
Nu sunt versuri întâmplătoare!