Atunci când te iubeam
de Gabriela Mimi Boroianu
07.11.2020
*
Atunci când te iubeam primăvăra
Prin codrii, prin poieni, prin ochi de cer
Și vântu-nmiresmat de flori căra
Scrisori-petale, pline de mister.
*
Se înverzea tăcerea în lumină
Şi înfrunza un anotimp, zbanghiu,
Cărăruşind boemă şi senină
Covoarele de de dor liliachiu...
*
Atunci... din pieptul meu căzuse-o stea -
Ca o speranță pusă la mezat...
Şi aerul de şoapte se-aprindea
În brațele dorinţelor purtat;
*
Iar de la mine pân' la tine-un veac
Îşi preumbla cuvintele nespuse,
Tot căutând distanţelor un leac
În fâlfâiri de aripi nesupuse...
*
Atunci când te iubeam... La ceas târziu
O luna roată cerului dădea,
Zeflemitor m-a blestemat să fiu
O umbră a celei ce eram cândva.
*
Să bântui azi, plângând o zi de ieri,
Ca toamna brumărind peste zăvoi
Peste speranţe, vise și dureri,
Peste iubirile ce au murit în noi...
-->
Comentarii
Cu aceeași admirație și drag!