Aud
Cum plâng greierii noaptea
Aflând că via
Şi-a pierdut rodul iubirii
Printre veştedele frunze
Nici un Adam nu mai vine
Cu ele să acopere o goliciune strigătoare la cer.
Aud
Cum moartea le arată cântăreţilor secunda
În care mai pot să facă
Din pletele norilor scări uşoare,
Încă mai e timp
Să nu murim în ţărâna stropită cu vin,
Încă mai e vreme
Ca Eva să-şi pună lacăte la cămările cu mere,
Aud
Cum șarpele adânc se coboară
Şi fără grabă ne digeră visele
Şi răul şi păcatele
Din care i se ţese pielea de iarnă
Cu solzi argintii.
Aud
Cum prin vie aruncă unii pe furiş cu câte o iubire,
În teasc sunt cuvintele, plăcerea,
O zadarnică dorinţă
Să primim dionisiaca diademă din mlădiţe albastre,
Simţind cum silenii din umbră
Sar în ritmul dansului,
Râsul nu lasă pe nimeni să mai audă, să vadă,
Moartea vine cu noi şi înteţeşte ritmul,
Să chiuim de fericirea ei,
Să o pupăm pe fruntea de cositor şi fiecare
Să mai facă amor în hambarele scârţâind oarbe
De parcă ar pleca pe mări de ţărână crudă.
Aud
Cum ceaţa dă ocol
Şi nu ştie pe cine să ascundă întâi,
Greierii s-au îmbătat de mustul nopţii,
Urcă bezmetici spre steaua polară,
Unii ne cad pe buze,
Pe umeri şi învăţăm
Ultimul refren deocheat:
Să nu aveţi remuşcări!
Să nu aveţi limite!
Hăpăiţi fericirea câtă e, cum e,
Unsuroasă, friptă,
Afumată, altoită cu apă,
Să fiţi sătui de fericire!
Aud
Cum undeva se anunţă foametea zăpezilor
Şi nu se ştie cine va da drumul
La lupii mereu învingători,
E aici cineva care nu a câştigat?
Sunt din cei învinşi?
Nu, învinşii umblă pe dealuri
Şi numără stelele sorţii,
Ne pregătesc
Covoarele din curcubeie galbene,
Parfumuri de ciuperci lunatice
Când vom ieşi cu torţe
În căutarea toamnei
Să o dezbrăcăm de extazul lumii în căutare de idoli,
De eroi ai noţiunii de a exista
Biologic şi zgomotos.
Vertical şi doar imanent.
Aud...
Cum o bufniţă dă corect,
La marginea lumii,
Ora exactă a nemuririi.
-->
Comentarii
Eu „văd” și simt că sunteți un maestru al condeiului. Admirație.