(Azi, 12 Martie 2012, Ziua mea de naştere)
S-au scurs anii, fără încetare,
atât de nemilos e timpul, oare ?!
Sub dezmierdarea blândă
a zorilor firave,
din buchetul împlinirii,
din corola de floare,
au căzut una câte una
petalele iubirii...
Mă zbat mereu
din zori şi până-n seară,
în hăţişul de pe drum.
Uneori în miez de Taină
mă trezesc plângând.
Oare, umerilor mei
atât de obosiţi şi grei,
cine să le ia trista povară ?
- "La Mulţi Ani, Elisabeta!"
Mă susţin PRIETENII... mei!
Fi optimistă!... Nu te intrista !
Nu va fi mereu atât de greu!
Viaţa este ca un munte
Coborâşuri şi urcuşuri!
Nu putem găsi în lacrimi
pierdutele-i comori.
Să mergem înainte
motivaţi de ţeluri înalte!...
ce au nevoie de a fi fie exprimate.
Toate visele şi viziunile tale
cu profundă semnificaţie...
se cer a fi realizate.
Priveşte jertfa lui Iisus,
în faţa pietrei s-a expus,
de-a aşezat o Lege bună a firii,
Sfanta Lege a Iubirii,
ţinând pe braţe-i întreaga omenire,
pe care Tatăl i-a dat-o moştenire.
* * *
Fica Mea! Ostenelele la care te-ai înjugat pentru Mine, să nu-ţi înfrângă curajul, iar necazurile să nu te umple de amărăciune, ci în toate peste câte vei da, făgăduiala Mea să te mângâie şi să te întărească. Eu sunt atât de puternic, încât răsplata Mea va fi fără margini şi nemăsurată. Nu te vei osteni prea mult şi nu vei fi totdeauna plină de dureri. Aşteaptă puţin şi vei vedea în curând răsplata şi sfârşitul durerilor tale. Va veni ceasul în care osteneala şi amărăciunea se vor curma. Cele trupeşti trebuitoare sunt slabe şi pier repede...
Fă ceea ce ai de făcut ! Lucrează cu credinţă în via Mea şi Eu însumi îţi voi fi răsplată. Scrie, citeşte, laudă-Mă, suspină, taci, roagă-te şi rabdă necazurile cu bărbăţie : viaţa veşnică este vrednică de toate aceste lupte, ba încă de altele şi mai mari. Va veni ziua, pe care numai Domnul o ştie, când va fi pace şi nu va mai fi nici ziuă, nici noapte, ca pe pământ, ci o lumină necurmată, o strălucire fără sfârşit, o pace neturburată, o fericire veşnică ! Atunci nu vei mai zice : « cine mă va scăpa de acest trup muritor ?... Şi nu vei mai striga : « vai de mine ; nenorocirile mele s-au îmulţit!! ». Moartea se va surpa şi va veni mântuirea veşnică ; nu va mai fi necaz, ci numai bucurie slavă si fericire!
Ah!... De-ai fi văzut în ceruri cununile neveştejite ale Sfinţilor şi slava de care s-au învrednicit aceşti oameni pe care lumea nici nu-i băga în seamă, ci-i privea ca pe nişte nevrednici de viaţă, atunci pe dată te-ai pleca până la pământ şi ai vrea să fi mai bine sluga, decât stăpânul tuturor. Atunci n-ai mai dori zile fericite în viaţa aceasta, ci mai degrabă te-ai bucura să suferi pentru Dumnezeu şi ai privi ca la cel mai mare caştig, când lumea nu te-ar băga în seamă.
Ah!... De-ai putea să înţelegi aceste lucruri, de-ar pătrunde ele înlăuntru inimii tale, n-ai mai cârti o singură dată, măcar!...
Oare, e ceva care nu s-ar putea suferii pentru viaţa de veci?... Nu e puţin lucru să câştigi sau să pierzi Împărăţia lui Dumnezeu!.
Ridică-ţi ochii spre cer! Iată-Mă împreună cu toţi Sfinţii Mei; ei au dus în lumea aceasta un război crâncen iar acum se bucură, se mângâie şi sunt feriţi de orice primejdie. Acum se odihnesc şi în veac vor fi cu Mine în nepieritoarele, nemuritoarele, necuprinsele şi neatinsele frumuseţi şi bunătăţi ale Tatălui Meu din Împărăţia Cerurilor!
“ Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi mai mângâiat.” (Ps. 85-16).
-->
Comentarii